doar gânduri grele si-atât te rog acum, atât îţi cer…
Iubeşte-mă, iubeşte-mă şi nu mă întreba nimic.
Săruta-mă, iubeşte-mă, dar nu-mi cere să-ti explic.
Aşteaptă-mă şi fi-mi zi-noapte umbra mea,
Mă iartă, că-mi pare râu de tot ce nu-ti pot da...
Tu poate meriţi mai mult decât oricine.
Ştiu, dar viata a fost prea rea, prea rea cu mine şi cu tine….
Ce cuvânt sau rugăciune a dat viaţă gândurilor mele? Cine şi ce a dat viaţă speranţelor mele?
Cine oare mi te-a scos în cale? Şi cui trebuie a-i mulţumi?
Mi-e dor de tine, mereu mi-e tare dor
Iubit şi scump al meu divin odor,
Rămas adânc legat de gândul meu
Un nucleu de iubire, devenit Orfeu,
Nufărul curat şi drag inimii mele,
Albă şi strălucitoare între stele
Ai apărut în viaţa mea atunci când mi-am pierdut orice speranţă, când totul în jurul meu se năruia şi ai apărut ca o lumină, ca un soare strălucitor, ai fost darul meu ceresc menit să mă redea vieţii, să mă redea iubirii.
Şopteşte-mi cuvinte frumoase de iubire şi iscăleşte-le cu un sărut, cu un sărut lung şi pătimaş pe buze.
Lasă-mă să mă oglindesc în ochii tăi strălucitori şi să-ţi mângâi obrăjorii, apoi te prind de mână pentru ca împreună să zburăm spre paradisul nostru,
Pe tine oare Phidias te-a dăltuit? Şi zeii mie mi te-au dăruit? Într-o dimineaţă, când trist veneam acasă Cu ochii obosiţi şi faţa trasă… Chiar solul zeilor cu tine la mine a venit Şi te-am privit, De-atâta frumuseţe am rămas vrăjit. Aveai părul strâns, ochii strălucitori, Faţa îmbujorată, buze senzuale, Trupul ademenitor, cu linii largi, domoale Umerii frumoşi, rotunzi, pieptul bogat Talia conturată, abdomenul plat, Iar şoldurile largi, provocătoare, Fese tari rotunde, ademenitoare Coapse puternice Dar cu genunchi şi glezne fine, Dorurile mele azi să le aline. Şi după ce solul a plecat, Strâns te-am cuprins, te-am sărutat, C-o funie de mătase de mine te-am legat Şi-ndormitor ne-am încuiat. Apoi ce-a mai urmat? Ce s-a-ntâmplat? Peste noi fericirea aripa-ncet şi-a scuturat…
Acu-ţi şoptesc, că te iubesc inimioară Că-ţi iubesc destinul ce ne-a reunit Că-ţi iubesc obrazul astăzi rumenit Că-ţi iubesc şi viaţa ta de odinioară.
Viaţă-n care cu toată fiinţa ne-m iubit Cu zile şi fierbinţi lungi nopţi de amor, Ca să uităm de toate, să uităm de dor, Viaţă-n care unul pentru altul am trăit.
Când ne-am reîntâlnit, ieşeai dinvaluri, Apoi graţios la dans m-ai invitat Şi fericit că eşti, iubirea ţi-am redat.
De-atunci iubirea n-a cunoscut maluri, Ci numai spre largul mării ne-a ţinut, Oferindu-ne doar marea aşternut…
De-ar fi, azi să-mi aduci ultimul sărut, Aici voi sta cuminte, până-l voi primi. Apoi m-aş naşte iar şi-aş aştepta să vii, Iubirea să ne-o reluăm de la început.
Un veac, o viaţă mereu te-aş aştepta Cu inima şi cu dorul fremătând Frumoasa mea! Prezentă doar în gând... De mine cu patimă te voi lega.
Iubitofericirea numai tu mi-o dai… Pierdută, regăsită, cum să te numesc? Că de n-aş mai fi, renasc, să te iubesc, Iar de-ai pleca, acu’ te-aş condamna să stai…
Nu simţi că pielea mea, La atingerea ta, Tresare şi se-nfioară, Iar pasiunea mă-nconjoară, Acum dorinţele-mi cresc Şi înfloresc, Pentru că tu eşti iubirea Şi fericirea, Care mi-o doresc Şi vreau să trăiesc, Ca să mi-o împlinesc.
Te doresc în orele târzii… Zile şi nopţi doar tu să-mi fi Şi plapumă şi aşternut, Să nu lăsăm nici un minut, Fără ca gura să-ţi sărut. Flămând tot trupul ţi-l frământ Şi apoi vom face legământ. Privesc în ochii tăi strălucitori Mari, adânci, fermecători, Buze umede, fremătătoare Cu misterioasa lor chemare. Trupul tău alb cu văi şi munţi, Dorinţa ce te cheamă, s-o asculţi, Să-l mângâi, să-l sărut la infinit Să nu renunţ o clipă la iubit, La mângâiat Şi răsfăţat. Trupul tău fie coaptă pâine Mereu şi ieri şi azi şi mâine Cu aromă şi cu gust îmbătător Curat ca apa de izvor. O să te sorb dulce nectar, Să nu treacă nopţile-n zadar. Să sorb cu a mea aprinsă gură A iubirii dulce picătură Şi copleşit de fericire, Împlinire, Pe veci îţi dăruiesc a mea iubire…
Doamne când noaptea o să ne ajungă?
De dorul tău acuma plânge zarea Roşie de a soarelui prime săgeţi, Aşa cum dimineţi de dimineţi Brutal ne întrerupe amorul şi visarea…
Încă-s umerii tăi fierbinţi de săruturi Şi trupul mi-l arzi asemeni unui soare, În noaptea de iubire, frenetică, nemuritoare, Şi-n goana ta neobosită dup-alte începuturi…
Arzi clipă de clipă, tânjind aprinsă de amor Şi-ncet văpaia tu o laşi să te cuprindă, Când iubirii te predai în braţe să te prindă.
Dezlănţuiţi noi în iubire, după lungul dor Şi zi amfăcut din noaptea lungă, Spun supărat în zori: Doamne! Când noaptea o să ne ajungă?
Şi din suflet ţi-le dau, pentru a trupului tău plăceri…
Ţie îţi ofer un trandafir, un trandafir neobişnuit.
Un trandafir crescut în sufletului meu, în inima mea, un trandafir care nu a cunoscut nimic decât sinceritatea şi iubirea mea.
Dar a venit clipa să îl rup şi să ţi-l dăruiesc, pentru a-l replanta amândoi în sufletul tău.
Ştii iubito acest trandafir e trandafirul iubirii..
Şi pentru că numai tu îl meriţi, m-am hotărât să ţi-l dăruiesc ţie, pentru ca amândoi împreună să îl replantăm în inima ta, pentru a înflorii in continuare.
Simt că numai tu îl vei îngriji, fără să îl uiţi nepăsătoare undeva pe vreun raft sau presat undeva în albumul tău de amintiri.
Te rog să ai grijă de el, să-l ocroteşti şi să îl iubeşti la fel de mult, cum mă iubeşti pe mine, pentru a nu sec mai ofili niciodată.
Mi-as dori sa am puterea de a transforma fiecare amintire trăită împreunăcu tine într-un copac cu flori, pentru ca fiecare om să poată culege cate una si să simtă toţi iubirea şi fericirea care îmiinundă acummiesufletul….
