Trandafurul

Pe aşternutul tău presar albe petale

Pielea ta fină uşor să mângâie

Şi să-mi transmiţi în mii de evantaie

Fiorii de iubire, fiorii iubirii tale.

Să-ţi gust iubirea dulce pe care mi-o oferi,

Să te ador mai mult, să mă răsfeţi mereu,

Iar tu senzuale mângâieri neîncetat îmi ceri

Şi din suflet ţi-le dau, pentru a trupului tău plăceri…     

           

Ţie îţi ofer un trandafir, un trandafir neobişnuit.

Un trandafir crescut în sufletului meu, în inima mea, un trandafir care nu a cunoscut nimic decât sinceritatea şi iubirea mea. 

Dar a venit clipa să îl rup şi să ţi-l dăruiesc, pentru a-l replanta amândoi în sufletul tău.

Ştii iubito acest trandafir e trandafirul iubirii..

Şi pentru că numai tu îl meriţi, m-am hotărât să ţi-l dăruiesc ţie, pentru ca amândoi împreună să îl replantăm în inima ta, pentru a înflorii in continuare.

Simt că numai tu îl vei îngriji, fără să îl uiţi nepăsătoare undeva pe vreun raft sau presat undeva în albumul tău de amintiri.

Te rog să ai grijă de el, să-l ocroteşti şi să îl iubeşti la fel de mult, cum mă iubeşti pe mine, pentru a nu sec mai ofili niciodată.

Mi-as dori sa am puterea de a transforma fiecare amintire trăită împreună  cu tine într-un copac cu flori, pentru ca fiecare om să poată culege cate una si să simtă toţi iubirea şi fericirea care îmi  inundă acum  mie  sufletul….

     

 Te iubesc profund numai pe tine

Şi-n braţele mele mereu să fi

Şoptind că mă vei iubi

Mereu numai pe mine!

Şi daca tu pe altu-l vei iubi,

Eu tot cu tine voi rămâne

Mereu şi-n somn şi-n vis voi fi

Numai, numai cu tine.

Vreau iubirea ta…

Mi-e dor mereu de tine iubito, închid ochii şi te văd, gândindu-te la mine.

Mi-e dor de clipele petrecute-n doi, mi-e atât de dor, încât  mă doare dorul.

Te strig mereu, te chem, pentru că te doresc toată şi      pentru că vreau să te simt, să îţi simt dorinţa.

Mi-e dor să-ţi spun da, atunci când tu cu o şoaptă răguşită şi excitată îmi spui nu.

Te doresc iubito, vreau să te simt, vreau să te alint, vreau să ne unim şi să zburăm, vreau să gem, să ţip la atingerile tale fierbinţi.

Vreau să fim un frumos şi adevărat vis, vreau sa ne fim emoţiile şi fiorii.  

Vreau să ne fim viata, vreau să ne chemam, să ne găsim şi să fim alături în fiecare seara, in fiecare zori de zi cu tăceri-iubiri, vorbe-nerostite. Să ne fim şansă, să fim un timp pereche şi să ne iubim în albe nopţi cu patimă. Să adormim surâzându-ne in lumina focului arzând în şemineu. Să adormim înlănţuiţi, goi şi îmbrăţişaţi, zâmbind cu ochii închişi, să te sărut in somn, să te visez.

Tu să adormi îmbrăţişându-mă, apoi să tresari, pentru ca din nou să ne iubim, să ne împletim trupurile în răsuflări vorbite, şoptite sau tăcute şi gemute, fierbinţi, plăcute. Sa ne iubim frenetic până uităm, până uitam de noi.

Nici nu mai ştiu ce sunt sau cine sunt.

Ştiu doar că în patima dezlănţuită a iubirii noastre, eu sunt vântul, iar tu o frunză care dansezi, cum te conduc eu.

Ştiu ca te voi iubi la bine si la greu, ne vom iubi până când vom dispărea în neant sau când unul dintre noi dimineaţa îl va căuta cu disperare pe celalalt.

Chemare…

Mă chemi să-ti fiu aproape, dar eu mereu acolo sunt şi mă-nveleşti cu trupul, cât aproape să ne fim. 

În visul meu iubito  tu vii să mi te-ascunzi în trup, în vene şi-n artere, iar eu zâmbind să te indemn să ne dansăm iubirea.

In visul meu noi suntem doi, că doi  noi doi vom fi cât lumea doarme, iar luna pe cer va străluci şi cu mine împreună în ochii tăi ne-om oglindi.

Tu mă chemi mereu să-ti fiu aproape,.

Eu te chem să pot trai, să mă-nvelesc cu tine, ca să pot iar adormi, până zorii încet se vor ivi. 

Că viata iar ne cheamă la ale noastre datorii. 

Eu vreau să trăiesc frumos, să te port cu mine-n gând, in inimă şi-n suflet, până când noaptea coboară iarăşi peste noi cu dulcile-i şoapte, gemete şi toată muzica iubirilor noastre nocturne.   

Când tu mă vei chema,

Am să apar în noapte,

Visele să ţi le prefac în şoapte

Şi pulberea de stele le vor lumina.

Cu îmbrăţişări cereşti

Te voi păstra în minte,

Cu şoapta blândă şi fierbinte

În visul meu tu să pluteşti

Obraz lângă obraz vom sta

Şi vom auzi ploaia cântând,

Când florile se ridică zâmbind

Iar noi ascunşi după perdea

Numai flăcări ne-mblânzite

În ochii tăi voi zări

Când dorinţa ti-oi şopti

Între şoapte gemute şi cuvinte. 

Te sărut seara…

Te sărut seara, ca în somn să te visez.
Iar tu ai să adormi îmbrăţişându-mă cu braţele tale rotunde, moi şi primitoare,
Iar eu sărutându-ţi ochii strălucitori şi obrajii tai îmbujoraţi de păpuşică, în căutarea buzelor tale senzuale, lacome, fierbinţi, ca să ne topim în mii de picături şi zâmbete, zâmbete de fericire.
Apoi să ne iubim să ne aşternem în răsuflări vorbite, tăcute, mute, fierbinţi, plăcute. Să ne iubim şi să uităm, să uităm de noi iubito.
Eu ştiu cine eşti tu, dar eu nu mai ştiu ce sunt sau cine sunt.
Eu ştiu că în furtuna dragostei tale sunt patima copleşitoare.
Eu ştiu că te voi iubi la bine şi la greu toate zilele care le voi trăi.
Atunci mă voi risipi in neant, dar să nu mă cauţi, pentru că am să rămân cu tine, lângă tine şi am să te veghez până la următoarea întâlnire.
Eu ştiu ca îţi sunt lumea fără de trecut, lumea prezentă, îţi sunt ultima picătură de iubire, îţi sunt ultima rază de lumină.
Eu ştiu că sunt un suflet simplu, că patima mea pură, e fără de păcat.
Tu încă nu ştii cât de mult te iubesc şi nici ce caut eu in viaţa ta.
Oare am dreptul la iubirea ta?
Oare mă iubeşti şi tu, aşa cum te iubesc eu?
Doamne dă-mi putere să îţi spun cât de mult te iubesc…