Te sărut seara…

Te sărut seara, ca în somn să te visez.
Iar tu ai să adormi îmbrăţişându-mă cu braţele tale rotunde, moi şi primitoare,
Iar eu sărutându-ţi ochii strălucitori şi obrajii tai îmbujoraţi de păpuşică, în căutarea buzelor tale senzuale, lacome, fierbinţi, ca să ne topim în mii de picături şi zâmbete, zâmbete de fericire.
Apoi să ne iubim să ne aşternem în răsuflări vorbite, tăcute, mute, fierbinţi, plăcute. Să ne iubim şi să uităm, să uităm de noi iubito.
Eu ştiu cine eşti tu, dar eu nu mai ştiu ce sunt sau cine sunt.
Eu ştiu că în furtuna dragostei tale sunt patima copleşitoare.
Eu ştiu că te voi iubi la bine şi la greu toate zilele care le voi trăi.
Atunci mă voi risipi in neant, dar să nu mă cauţi, pentru că am să rămân cu tine, lângă tine şi am să te veghez până la următoarea întâlnire.
Eu ştiu ca îţi sunt lumea fără de trecut, lumea prezentă, îţi sunt ultima picătură de iubire, îţi sunt ultima rază de lumină.
Eu ştiu că sunt un suflet simplu, că patima mea pură, e fără de păcat.
Tu încă nu ştii cât de mult te iubesc şi nici ce caut eu in viaţa ta.
Oare am dreptul la iubirea ta?
Oare mă iubeşti şi tu, aşa cum te iubesc eu?
Doamne dă-mi putere să îţi spun cât de mult te iubesc…