Noaptea de iubire

Şi vine noaptea ca un foc aprins,

Cearşaful ne şopteşte tot amorul,

Iar inima-mi aprinsă e izvorul,

Când trupul meu de tine e cuprins.

C-o sărutare te-am ademenit la mine,

Pe pat cu patimă să ardem amândoi,

Găsind noi desfătărilor, pricine

Şi declarăm iar liniştei război.

Intra-vor roi de stele pe fereastră,

Sa vadă ce demult n-au mai văzut,

Cum ochii tăi de floare-albastră,

Cad o pradă vie dulcelui sărut.

Şi când în braţe îmi vei cădea tu goală,

Cu sâni arzând de doruri, frământări

Acoperindu-i eu cu mii de sărutări,

Doar diavoli mai trăiesc la tine-n poală.

  

Plânge luna că nu slăbesc strânsoarea,

Când eu te slobod în albul aşternut,

Nici nu mai simţi acuma tu dogoarea,

C-aşa iubire tu n-ai mai cunoscut.

Când vom petrece-n noaptea de iubire

Şi peste noi coboară voluptatea,

Prea scurtă ne va fi eternitatea,

Pentru că de azi eu îţi voi fi mire.