Noi doi suntem colecţionari de vise,
De doruri mii, pline de tandreţe,
Ce dimineaţa trist ne dau bineţe,
Răpuse de ziua, care-ncet pornise.
Sunt doar fragmente din iubirea noastră
Ca prima şoaptă sau primul tău sărut,
Încet, timid, cum odată a început
Cuprinse-apoi de flacăra albastră.
De la scânteie la rugul cel imens,
În vis le retrăim clipă de clipă…
Apăraţi de-a iubirilor aripă,
Devin reale şi le trăim intens…
Oameni buni! De mult cineva prezise,
Că doar nebunii colecţionează vise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu