luni, 5 martie 2012
Dor nemarginit
Înfioară-mă cu atingerea ta
şoptindu-mi despre clipele
în care mă doreai…
Frumuseţea vieţii mele tu să fi,
alungându-mi vise neîmplinite…
Povesteşte-mi despre iubirea
care s-a născut în tine,
şopteşte-mi de tot ce acuma-s eu
şi iubeşte-mă cum n-ai iubit vreodată!
Femeia mea vei fi atunci când înfiorată,
cu un sărut îmi vei spune,
cât ţi-a fost de dor,
că ţi-a fost un dor nemărginit de mine
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Frumos, sensibil tot inainte!
RăspundețiȘtergere