Fata subţirică-n brâu.

Ce-i de zice lumea, să nu-i crezi?

Eu tot am să cred cei doi ochi verzi.

Ochii ce i-am văzut aseară,

Seară fierbinte ca de vară.

Mă plimbam cu câinele spre râu,

Privind o fată subţirică-n brâu.

Dar când a-ntors capul spre mine,

Mi-a îngheţat sângele în vine.

Ochii cei mai frumoşi din lume,

Mari, verzi, parcă făcuţi anume,

Să ştiu că în fine am aflat,

Ochii ce mereu i-am căutat.

Intimidat, pe loc am rămas,

Înmărmurit şi fără glas,

Privind ochii ce m-au fermecat,

Nici n-am simţit, că a plecat.

Şi mi-a rămas de ieri să caut pe râu

Pe ea, pe fata subţirică-n brâu.