Dezlănţuire…

Sentimentele noastre-s eliberate,

Iar şoaptele răguşite şi domoale,

Când dezlănţuiţi în braţe ne cuprindem

Năvalnici, ca în mijloc de tornadă.

Nimic nu ne mai stă acuma-n cale,

Când cu trupuri împletite, transpirate

Amândoi ne iubim cu patimă,

Răvăşind albele tale cearşafuri. 

Vacanţa mare

Domnişoară, târziu într-o seară

Toridă astă vară

Priveam la întâmplare

Peronul plin din gară

Cu grăbiţi călători

Şi frumoase călătoare,

Când apari tu zâmbitoare

Cu multe flori,

Aduse pentru mama mare,

Care azi se vaită, că o doare

Piciorul cu reumatism

Sau uitatul romantism

Ce lângă casă o reţine

Să pregătească pentru tine,

Poate chiar şi pentru mine

Camera ei, în care

Să petrecem vacanţa mare…

Gânduri şi vise…

Ia-mă în braţe, tu să mă iubeşti,
Sărută-mă doar şi mă răsfaţă
Noaptea toată până dimineaţă,
Şoptindu-mi, că pe mine mă doreşti.


Iubeşte-mă, stârneşte al meu trup,
Când simţi a mele arzătoare buze,
Rătăcind sub ale tale bluze
Pe care, eu acum încet le rup.


Răsuflarea ta-i fierbinte vânt,
Ce adie în răcoarea nopţii,
Azi când dorul îşi arată colţii,
Iar inima mi-o simt în piept bătând.


Frumoaso,  ce noaptea nu-mi dai pace,
Trezindu-mi gânduri de iubire,
Dar oferindu-mi fericire,
Cu vise ce sufletul să mi-l împace.

Fata subţirică-n brâu.

Ce-i de zice lumea, să nu-i crezi?

Eu tot am să cred cei doi ochi verzi.

Ochii ce i-am văzut aseară,

Seară fierbinte ca de vară.

Mă plimbam cu câinele spre râu,

Privind o fată subţirică-n brâu.

Dar când a-ntors capul spre mine,

Mi-a îngheţat sângele în vine.

Ochii cei mai frumoşi din lume,

Mari, verzi, parcă făcuţi anume,

Să ştiu că în fine am aflat,

Ochii ce mereu i-am căutat.

Intimidat, pe loc am rămas,

Înmărmurit şi fără glas,

Privind ochii ce m-au fermecat,

Nici n-am simţit, că a plecat.

Şi mi-a rămas de ieri să caut pe râu

Pe ea, pe fata subţirică-n brâu.

Dezlănţuire…

Sentimentele noastre-s eliberate,

Iar şoaptele răguşite şi domoale,

Când dezlănţuiţi în braţe ne cuprindem

Năvalnici, ca în mijloc de tornadă.

Nimic nu ne mai stă acuma-n cale,

Când cu trupuri împletite, transpirate

Amândoi ne iubim cu patimă,

Răvăşind albele tale cearşafuri. 

Tu...

Nu simţi că pielea mea,
La atingerea ta,
Tresare şi se-nfioară,
Iar pasiunea mă-nconjoară,
Acum dorinţele-mi cresc
Şi înfloresc,
Pentru că tu eşti iubirea
Şi fericirea,
Care mi-o doresc
Şi vreau să trăiesc,
Ca să mi-o împlinesc.

Zburătorul

Sunt zburătorul orelor târzii din noapte

Şi la fereastră în fiecare seară-ţi bat,

Ca încet să mă strecor la tine în pat,

Să te ademenesc cu mii şi mii de şoapte.

Cu sărutări pe trupul tău îmi fac cărare,

Atingând uşor prin locuri delicate,

Nu tuturor privitorilor autorizate,

Când lacom eu caut gura ta strălucitoare.

Deodată un vânt năprasnic vine,

E soţul tău ce la miezul nopţii s-a trezit,

Pentru cinstea ta pe geam fuga am sărit

Şi în grabă mi-am uitat geaca la tine.

Femeie

Frumos e cuvântul
Ce-ncet mi-l şopteşti
Iar darul respiraţiei tale
Cel sorb între buze
E minunat
Divin, înflăcărat.
Ochii strălucitori
Ca roua din zori,
Moliciunea pielii
Ce ascunde
Forme rotunde,
Gingaşe,
Dar viguroase
Mereu lacomă,
Şi însetată
De-o mângâiere
Şi de iubire
Sau fericire.
Mă strângi cu putere
Până voi geme
Şi voi striga
Toată noaptea,
Iar dimineaţa
Frânt voi cădea,
Privind la tine,
Cum înfloreşti
Ca un fir
De trandafir
Şi îmi zâmbeşti. 

Tu

Un dar eşti tu, anume pentru mine
Cu trupul alb, parfumat, îmbietor.
Eşti paharul plin cu vin îmbătător,
Care-i menit, în viaţă a mă ţine.

În braţe de mă strângi, fiorul mă încinge,
Năvalnic sângele curge în artere,
Numai disting în calea mea bariere
Şi simt că numai dragostea învinge.

Când sunt flămând şi însetat de tine,
Trupul tău fierbinte vreau să mă îmbete,
În suflet să îmi cânte canţonete,
Iar şoaptele să îmi devină rime…

Cemarea te… (în grai bănăţănesc)

Cemarea te acuma o primiesc

Şî-n visul teu vin, să ce iubiesc,

Să faşi atunşi şe vrei dîn minie,

Să mă strânji, să mă lipeşcii de cine,

Să mă astupi cu a te iubirie,

Să-mî muşci şî gura în năşcire.

Tu sufletu’, ţucatu’ mi-l striveşci,

Cu patimă şî patos mă iubeşci,

Să mă iubeşci cu tăt şe ai păntru iubit,

Şe nimănui pă lume n-ai mai rânduit.

Hai tu! Vină-n braţă să mă cuprindzî,

Doar inima din pept s-o mai audzî

Şi să-i sîmţî trămuru’, doru’ şî amoru’…

Chemarea ta...

Chemarea ta acuma o primesc

Şi-n visul tău vin, să te iubesc,

Să faci atunci ce vrei din mine,

Să mă strângi, să mă lipeşti de tine,

Să mă sufoci cu a ta iubire,

Să-mi muşti şi gura în neştire.

Tu sufletul, sărutul mi-l striveşti,

Cu patimă mereu să mă iubeşti,

Să mă iubeşti cu tot ce ai tu pentru iubit,

Ce nimănui în lume nu ai oferit.

Hai tu! Vină-n braţe să mă cuprinzi,

Doar inima din piept să mi-o auzi

Şi să-i simţi vibraţia, dorul şi amorul…

Cadoul meu cel mai râvnit

Ce-ai zice, dacă-ţi pui o fundă mare

Şi-n şoapte dulci ca mintea să-mi îmbete,

Tu fără să-mi fi pus vreo întrebare,

Vei fi cadoul ce-l găsesc în ghete?

Să-mi fii şi nebunie şi păcat

Să-mi fii ce vreau şi tot ce am în minte!

Că am răspuns, când moşul ma-ntrebat…

,,Am fost, îţi jur, un băieţel cuminte!’’

La Mulţi Ani Maria (acrostih)

 

La mulţi ani iubito, cu mine împreuna
As vrea să-ţi curgă viaţa în dulce armonie, 

Mereu să fim alături, în nopţile cu lună
Un timp să curgă lin şi multă bucurie
Lăsând în urmă durere şi tristeţi
Ţi-aş dărui doar zilele cu soare
Iubire şi tandreţe şi candoare, 

Alături să petrecem şapte vieţi,
Nimic sa nu ne tulbure iubirea 
Iubindu-mă, găsindu-ţi fericirea

Minune eşti tu pe lumea asta
Alături viaţa să ne treacă zi de zi
Rodul iubirii să nu-ntârzie să vină
Inima ta de-amor să fie mereu plină, 
Acasă când împreună noi vom fi