Doua poezii dedicate unei femei foarte dragi şi iubite mie....

Asteptarea

Chinuitoare-i aşteptarea
Unei îndepărtate lumini
Şi ochii mei plâng, nu-s mai senini,
Iar tot întunecată-i zarea.

Cât de plăcută-i aşteptarea,

Când te aştept numai pe tine,

Cântă şi inima din mine,

Încât se luminează zarea.


Îmi las gândul, încet să zboare,
Până vi tu, să-ţi şoptesc dorul
Şi-apoi cuprins de tot fiorul
Iubirea mea să te-nconjoare.

Femeie

Frumos e cuvântul
Ce-ncet mi-l şopteşti
Iar darul respiraţiei tale
Cel sorb între buze
E minunat
Divin, înflăcărat.
Ochii strălucitori
Ca roua din zori,
Moliciunea pielii
Ce ascunde
Forme rotunde,
Gingaşe,
Dar viguroase
Mereu lacomă,
Şi însetată
De-o mângâiere
Şi de iubire
Sau fericire.
Mă strângi cu putere
Până voi geme
Şi voi striga
Toată noaptea,
Iar dimineaţa
Frânt voi cădea,
Privind la tine,
Cum înfloreşti
Ca un fir
De trandafir
Şi îmi zâmbeşti.