Doua poezii dedicate unei femei foarte dragi şi iubite mie....

Asteptarea

Chinuitoare-i aşteptarea
Unei îndepărtate lumini
Şi ochii mei plâng, nu-s mai senini,
Iar tot întunecată-i zarea.

Cât de plăcută-i aşteptarea,

Când te aştept numai pe tine,

Cântă şi inima din mine,

Încât se luminează zarea.


Îmi las gândul, încet să zboare,
Până vi tu, să-ţi şoptesc dorul
Şi-apoi cuprins de tot fiorul
Iubirea mea să te-nconjoare.

Femeie

Frumos e cuvântul
Ce-ncet mi-l şopteşti
Iar darul respiraţiei tale
Cel sorb între buze
E minunat
Divin, înflăcărat.
Ochii strălucitori
Ca roua din zori,
Moliciunea pielii
Ce ascunde
Forme rotunde,
Gingaşe,
Dar viguroase
Mereu lacomă,
Şi însetată
De-o mângâiere
Şi de iubire
Sau fericire.
Mă strângi cu putere
Până voi geme
Şi voi striga
Toată noaptea,
Iar dimineaţa
Frânt voi cădea,
Privind la tine,
Cum înfloreşti
Ca un fir
De trandafir
Şi îmi zâmbeşti. 

Două poezii, un singur titlu..."Tu"

Tu

Acum cu ochii mei eu te privesc
Şi sunt învăluit de vrajă,
Ori prins de tine într-o mreajă,
Inima-mi spune, te iubesc.


Chipul frumos ţi-e îmbujorat
Cu buzele strălucitoare
Săruturi cheamă tremurătoare
Iar eu sunt de tine îmbătat


De antică zeiţă-i trupul tău
Şoldurile-s largi, pieptul bogat
Admirându-le stau ca un drogat.
Of! Cât te-aş strânge azi la pieptul meu


Îţi scriu acum câteva rânduri
Cu inima tânjind arsă de dor,
Nopţi şi nopţi flămând sunt de amor,
Stau singur măcinat de gânduri. 

Tu…

Un dar eşti tu, anume pentru mine
Cu trupul alb, parfumat, îmbietor.
Eşti paharul plin cu vin îmbătător,
Care-i menit, în viaţă a mă ţine.


În braţe de mă strângi, fiorul mă încinge,
Năvalnic sângele curge în artere,
Numai disting în calea mea bariere
Şi simt că numai dragostea învinge.


Când sunt flămând şi însetat de tine,
Trupul tău fierbinte vreau să mă îmbete,
În suflet să îmi cânte canţonete,
Iar şoaptele să îmi devină rime…