luni, 19 martie 2012

Inimioară




Acu-ţi şoptesc, că te iubesc inimioară
Că-ţi iubesc destinul ce ne-a reunit
Că-ţi iubesc obrazul astăzi rumenit
Că-ţi iubesc şi viaţa ta de odinioară.


Viaţă-n care cu toată fiinţa ne-m iubit
Cu zile şi fierbinţi lungi nopţi de amor,
Ca să uităm de toate, să uităm de dor,
Viaţă-n care unul pentru altul am trăit.


Când ne-am reîntâlnit, ieşeai din  valuri,
Apoi graţios la dans m-ai invitat
Şi fericit că eşti, iubirea ţi-am redat.


De-atunci iubirea n-a cunoscut maluri,
Ci numai spre largul mării ne-a ţinut,
Oferindu-ne doar marea aşternut…


Un comentariu:

  1. "pe prispa sufletului meu,
    am aşternut covoare
    ca tu să ştii, că numai eu
    te-am aşteptat fără-ncetare....

    trecut-au veacuri de atunci
    şi s-au schimbat popoare,
    dar zeii, ce mi-au dat porunci,
    sunt încă în picioare

    chiar dacă lumea va pieri,
    şi sunt atâtea semne,
    iubirea mea nu va muri
    prin ploile eterne

    sunt ca un sfinx în asfinţit
    privind adânc în zare,
    îţi aminteşti cât ne-am iubit,
    ai lacrimi şi tu oare?

    demult am blestemat destinul,
    şi oamenii ce ne-au proscris,
    dar azi s-a terminat veninul,
    să ne întoarcem dar, în Paradis.....

    RăspundețiȘtergere