Rochiţa

Aş vrea să fiu rochiţa ta,
Trupul cu drag ţi-l înfăşor,
Să uit de toate şi de dor,
Să fii aşa în preajma mea.


Dogoarea să ţi-o simt mereu
Cu mintea mea înfiorată,
Iar tu micuţă, adorată
O parte fi din trupul meu.


Ţi-mbrac umerii fremătând
Cu talie frumoasă
Şi sânii strâns să ţi-i cuprind.


Iar când vom ajunge acasă,
Încet, încet să mă dezbraci,
Ca să ne iubim ca nişte draci…

Nopţile noastre de amor

Că eşti a mea atât de dulce-i gândul,
Cu braţele mă strângi in cercul lor de foc,
Iubirea noastră începe ca un joc,
Ce se repetă nopţi şi nopţi de-a rândul.


Buzele fierbinţi sunt dulci ca mierea,
Ochi-nfierbântaţi îi ai strălucitori,
Iar obrajii tăi acum ca doi bujori
Ştiu a trezi în trupul meu plăcerea.


În toate nopţile noastre de amor,
Fără reţinere tu arată-mi sânii,
Cu ochii să-i admir cum fac păgânii.


Trupul meu arde ca un  încins cuptor
Ca un vulcan cu lava ne-cuminte,
Urcă în trepte dragostea-mi fierbinte…

Împreună vom fi la rău şi bine…

Veşnic sunt însetat de-o sărutare,

Brăţele tale rotunde le sărut,

Chiar de-n iubire-sunt proaspăt apărut,

Cu buzele pe trup îmi fac cărare…

Tu-mi eşti iubirea pură şi curată,

Fremătători, fierbinţi aşteptăm zorii,

Străbătuţi amândoi de toţi fiorii

Şi-avem martor doar bolta înstelată…

Şi-n noapte cu gemete, suspine,

Tot ce-i al tău mie-mi va aparţine.
Că-mpreună vom fi la rău şi bine…

Toată viaţa ţi-o vei trăi cu mine,

Toate tainele tale le dezleg,

Că eu cu tine forma-vom un întreg. 

Mi-e dor de tine tot mereu…

  


Inimioară mi-e dor de tine tot mereu,
Mi-e dor să-ţi mângâi faţa cu obrazul meu
Şi tot mi-e dor să mă lipesc de trupul tău,
Ca să uităm de al vieţii noastre greu.


Să îţi şoptesc dulci cuvinte de amor,
În timp ce eu flămând mângâi al tău trup
De iubirea ta sunt lacom ca un lup,
Dar pe veci fiind al tău admirator.


Prezentă eşti în ale mele visuri,
Zburând peste a iubirii câmpuri,
Amorezaţi, fierbinţi, plini de pasiune


Iubirea vers după vers compune
Şi patima ne ţine strâns îmbrăţişaţi
Pe veşnicie, îndrăgostiţi, legaţi…

Inimioară

Acu-ţi şoptesc, că te iubesc inimioară
Că-ţi iubesc destinul ce ne-a reunit
Că-ţi iubesc obrazul astăzi rumenit
Că-ţi iubesc şi viaţa ta de odinioară.


Viaţă-n care cu toată fiinţa ne-m iubit
Cu zile şi fierbinţi lungi nopţi de amor,
Ca să uităm de toate, să uităm de dor,
Viaţă-n care unul pentru altul am trăit.


Când ne-am reîntâlnit, ieşeai din  valuri,
Apoi graţios la dans m-ai invitat
Şi fericit că eşti, iubirea ţi-am redat.


De-atunci iubirea n-a cunoscut maluri,
Ci numai spre largul mării ne-a ţinut,
Oferindu-ne doar marea aşternut…

Vechiul nostru vis…

Sub geamul tău îţi cânt în ceas de seară,
Când ochii-ti strălucesc ca mii de stele

Şi buzele-mi trimit mii de bezele,

Iar eu scot note tandre din chitară.

Cântecul meu vreau, să te-nvăluiască

Şi să trezească uitatul tău amor,

Înfierbântând trupul tău fremătător,

Pătimaş acum iar să mă iubească.

Să retrăim, iar dulcele paradis,

În braţe când trupul tău am să-l cuprind

Şi buzele le sărut ademenind.

Cu trupul tău fierbinte, fremătător,

Frenetic şi dornic de aprins amor,

Vei trezi la viaţă vechiul nostru vis… 

Al tău parfum

Gâtul graţios, umerii rotunzi,
Sânii tăi sunt paharele de vin,
Trupul aprins, fremătător, divin,
Iar ochii tăi a mele mari oglinzi…


Al tău parfum în noapte mă cuprinde,
Iar şoapta-i mângâiere, când trupul ţi-l dezmierd,
La tine-n braţe acuma să mă pierd
Şi dorinţele trupul mi-l aprinde…


Dulce şi fragedă ţie ţi-e buza,
Gândul îmi aleargă doar tine
Şi lume nici unde nu-i mai bine


Cu mâini înfiorate îţi deschei bluza,
Iar sufletul tot mi se-nfioară,
Când ating trupul tău ca o chitară…

Darul meu ceresc.

Buza ta umedă un sărut cerşeşte,
Trupul se-ncinge de dragoste, de dor,
Aprins acum de fierbintele amor,
Pătimaş se zbate şi se zvârcoleşte.


Ochii mari strălucesc ca două stele,
Buzele-ţi murmură cu zor neînţeles
Acelaşi geamăt ce l-am auzit ades’,
Când uniţi eram la bune şi rele.


La tine, patul cald mereu mă cheamă
Flămând, însetat acum în miez de vară,
Lacom să culeg a ta comoară. 

Cu tine de nimic nu-mi este teamă,
Că eşti, doar ce mi-am dorit şi îmi doresc.
Da femeie! Tu eşti darul meu ceresc.  

  

Întâia noapte de iubire

Mângâie-mă tu în nopţile cu lună
Şi voi simţi cum va-ncerca să zboare,
Trupul tău frumos ca şi o floare
Parfumată, dulce, purtând o cunună


Albul pielii ţi-l voi adora în noapte
Şi buzele-mi aprinse ţi-l sărută,
Tu arată-mi calea cea mai scurtă,
Ca trupurile noastre să se-nfrupte.


Mâinile prin văi, vor să coboare
Necontenit. Odihnă doar pe şolduri
Când ars de patimi, voi găsi răcoare.


Şi iscodind a tale adăposturi,
Voi reuşi încet să intru în cetate,
 Rupând porţile tale ferecate.

Darul meu

Te sărut acuma cu iubire,

Vreau inima să ne reverse foc,

Şi strânge-mă până mă sufoc,

Fi tu darul meu de fericire.

Cuprinde-mă, până mă trec fiori

Când îţi sărut gura senzuală,

Şi ating uşor pielea ta goală.

Tu să mă iubeşti, eu să te ador.

Mâna ta pe trup să mă mângâie

Ca adierea unui zefir,

Iubirea să fie azi beţie.

Să torn iubire în al tău pahar

Şi să îţi dăruiesc un trandafir,

Iar tu iubirea să  mi-o dai în dar.

Lăcomia

Parfumul tău încet mă cucereşte,

Privirea-i mângâiere, în braţe când te strâng,

Săruturile tale dorinţele-mi aprind,

Iar în paradisul tău, hai şi mă primeşte…

Sânii rotunzi cu forma paharelor de vin

Şi braţele tale rotunde  primitoare,

Cu şolduri frumoase, largi, ademenitoare,

Făcută eşti pentru a iubirii mele plin.

Ce moale-i pielea ta sub ale mele buze

Şi învăluit mă simt de dulcele fior,

Mă îndrept către noaptea fierbinte de amor.

Când pătimaş voi rupe ale tale bluze,

Pentru ca trupul tău pradă să îmi cadă

Şi-n ochi doar lăcomia să mi se mai vadă…

Tentaţia

Buzele-ţi roşii un sărut aşteaptă,

Pragul preludiul ce o să urmeze,

Şi pe-amândoi să ne devoreze,

Cu gândul la a raiului poartă…

Trupul tău acuma-i fremătător,

Iar sânii bogaţi de dor  tresaltă,

Pentru pasiune-s antică unealtă

În pragul nopţii noastre de amor…

Pentru tine inima mea bate,

Iar trupul tău nu-mi va lăsa odihna

Cu-n etern fior ce mă străbate.

La piept te strâng şi dulce te sărut,

Fără a ştii, ce înseamnă tihna,

Mereu tentat s-o iau de la-nceput…

Să-ţi fiu

Cu cât judeci mai mult, cu atât iubeşti mai puţin 

(Honore de Balzac)

Astăzi dorul mă-ndreaptă către tine…

Ca tu mereu în ale mele nopţi

Cu braţele deschise să mă aştepţi,

Să deschid iar sufletul din mine.

Să-ţi fiu eu soare şi să-ţi fiu şi lună,

Să-ţi fiu iubirea care înmugureşte,

Să-ţi fiu căldura care te-nfloreşte,

Să-ţi fiu eu viaţa şi nu o minciună.

Suntem plămădiţi bărbat-femeie,

Suntem doi pomi cu o rădăcină,

Atât cât viaţa zile o să ne deie.

Să ne fim unul altuia lumină,

Să ne iubim şi să ne adorăm,

Iubirea nouă să ne-o datorăm…

Nocturna serenadă

Nocturna serenada


 

Eu sunt nocturna serenada,

În care gândurile îşi fac gară,

Suspinând în nopţile de vară,

Aşteptându-te la colţ de stradă.

Când vii tu le voi lăsa să zboare,

Mânuţa fină lung să ţi-o sărut,

În iubire al tău veşnic recrut

Şi rob să-ţi fiu, cu încântare.

Apoi de mână fără să vorbim,

Spre Antile, Azore să pornim,

Să ne iubim în lumea mare.

Ziua stăm şi ne prăjim la soare,

Iar nopţile, fierbinţi nopţi de amor

Vor stinge nemărginitul dor…

Doamne când noaptea o să ne ajungă

De dorul tău acuma plânge zarea

Roşie de a soarelui prime săgeţi,

Aşa cum dimineţi de dimineţi

Brutal ne întrerupe amorul şi visarea…

Încă-s umerii tăi fierbinţi de la săruturi
Şi trupul tu mi-l arzi asemeni unui soare,
În noaptea de iubire, frenetică, nemuritoare,
În goana ta neobosită dup-alte începuturi…

Arzi clipă de clipă, tânjind aprinsă de amor
Şi-ncet văpaia tu o laşi să te cuprindă,
Când iubirii te predai în braţe să te prindă.

Dezlănţuiţi noi în iubire după lungul dor

Zi am  făcut din noaptea noastră lungă,

Dar supărat dimineaţa: Doamne când noaptea o să ne ajungă?

De ce nu eşti pe veci a mea comoară?

 

 Râvnită, adorată eşti tu de bărbaţi,

Admirată, dorită cu ochi strălucitori,

Lacomi privesc nurii, care ţi-i desfăşori,

Şi apoi în joacă la tine îi abaţi…

Frumoasă tu stai la drum în ceas de seară

Cu pieptul bogat mereu ademenitor

Pasul ţi-e uşor, legănat, îmbietor

De ce nu eşti pe veci a mea comoară?

Mătase îţi e pielea, iar trupul vâltoare

Şi cu pricepere mă eliberezi de dor

Oferindu-mi mie dulcea ta savoare

Eşti clipa care trecând, dorul mi-l îneacă

Eşti pătimaşa lungă noapte de amor.

Eşti patu-n care se vine şi se pleacă…