sâmbătă, 10 septembrie 2011

De ce nu eşti pe veci a mea comoară?

 

 Râvnită, adorată eşti tu de bărbaţi,
Admirată, dorită cu ochi strălucitori,
Lacomi privesc nurii, care ţi-i desfăşori,
Şi apoi în joacă la tine îi abaţi…

Frumoasă tu stai la drum în ceas de seară
Cu pieptul bogat mereu ademenitor
Pasul ţi-e uşor, legănat, îmbietor
De ce nu eşti pe veci a mea comoară?

Mătase îţi e pielea, iar trupul vâltoare
Şi cu pricepere mă eliberezi de dor
Oferindu-mi mie dulcea ta savoare

Eşti clipa care trecând, dorul mi-l îneacă
Eşti pătimaşa lungă noapte de amor.
Eşti patu-n care se vine şi se pleacă…


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu