Hai vino iubeşte-mă

Hai vino te rog, iubeste-mă încă odată, şoptindu-mi că pe veci vei fi a mea, numai a mea.
Eu te voi iubi ca prima oară, te voi iubi ca-n prima noastră zi, pentru că mângâierile tale sunt balsamul care îmi alină clipele lungi de dor.  
Balsamul care îmi redă toate minunatele clipe tăite de noi doi, clipe în care mă oglindeam în ochii tăi strălucitori, clipe în care îmi mângâiam obrazul de obrazul tău, de părul tău des şi frumos. 
Clipe de imensă fericire, clipe de iubire şi de nemărginită dorinţă.
Sunt singur şi adesea stau la geam să privesc luna şi mă simt ca ea trist, deşi luminez, respir, însă îmi lipseşte aerul, aer care eşti tu cu respiaţia ta.
Unde eşti acum? Că aş zbura la tine cu aripile frânte,aşa cum mă simt acum.
Doar în vis prezentă mi-ai rămas şi mereu te strig, te chem să mă strângi în braţe, să îmi acoperi ochii şi gura cu sărutări fierbinti, să îmi mângâi buzele cu limba ta neobosită, şoptindu-mi dorinţele nemărginite.
Hai iubeşte-mă, alintă-mă, sărută-mă aşa cum  numai tu ştii să o faci. Trăieşte cu mine, suspină cu mine, plânge, râde şi cântă cu mine...
Dansează cu mine până dimineaţa
Şi ca o floare să răsari, să înfloreşti 
La atingerea razelor de soare-zori,
Iar eu să înfloresc, să mă-nfior la atingerea ta uşoară.
Pentru că numai tu eşti cea în care mă regăsec
Şi îmi faci iar viaţa plină de speranţe, de iubire,
Eşti tot ce am crezut că nu voi mai avea,
Tu care mi-ai redat zâmbetul speranţa,
Pe care eu le-am pierdut cândva...