Întrebari...

Alene mă-ntind şi cu tine
Am tras draperia

Pe geam.

Mi-e sufletul plin?

Iubirea de tine?

Ori ploaia ne-mpinge la pat?

Îţi şoptesc ţie încet - te iubesc

Şi tu îmi repeţi - te doresc

E ploaia de vină? Ori locul?

Ori patul? Ori dorul?

Ori totul?

Zâmbeşti, mă alinţi,

Plin de dor,

Ochii dulce ţi-i sărut

Şi gura iubito.

Apoi…

Sărutul o ia către sân.

Alene mă-ntind şi cu tine

Alunec în somn

Şi ce vis?

E dorul de tine?

E amorul?

Sau ploaia ce-n pat ne-a trimis?

Interpretarea e personală,

Scrisă seara, la costum de gală,

Dar pentru că mi-a plăcut şi mie,

Încât n-am mai putut face un pas…

Poezia lui Adnas

Ţi-o ofer acum şi ţie…

Şi aici urmează poezia lui adnas, poezia care m-a impresionat

Vis de Martie (de adnas)

Ce lene, mă-ntind şi ce bine

 am tras draperia. ciudat…

 mi-e sufletul plin.

 iubirea de tine

 şi ploaia mă-ndeamnă la pat.

 Şoptesc la ureche „iubirea’’

 îmi spui ne-ncetat „te doresc’’

 e ploaia de vină, clădirea,

 ori patul, iubire?

 firesc,

 Zâmbeşti, te alinţi

 mă-nfior.

 ţi-ating geana dreapta-n sărut

 şi gura, iubire

 uşor…

 sărutul coboară spre gât…

 Ce lene, mă-ntind şi ce bine

 alunec în somn.

 şi ce vis…

 E dorul de tine,

 iubire,

 sau ploaia aceasta ţi-a scris?