duminică, 18 martie 2012
Sentinţa...
De-ar fi, azi să-mi aduci ultimul sărut,
Aici voi sta cuminte, până-l voi primi.
Apoi m-aş naşte iar şi-aş aştepta să vii,
Iubirea să ne-o reluăm de la început.
Un veac, o viaţă mereu te-aş aştepta
Cu inima şi cu dorul fremătând
Frumoasa mea! Prezentă doar în gând...
De mine cu patimă te voi lega.
Iubito fericirea numai tu mi-o dai…
Pierdută, regăsită, cum să te numesc?
Că de n-aş mai fi, renasc, să te iubesc,
Iar de-ai pleca, acu’ te-aş condamna să stai…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereSenor Roza e cam frumos si sensibil ce scrii tu pe aici...imi place! Asa ca ..te condamn sa continui sa ne bucuri , cu alte si alte poeme...nu ma condamna te rog..ca eu mai stau...cum sa plec din Paradisul iubirii??:)
RăspundețiȘtergere