O clipă grea a vieţii mele

Ne-am întâlnit într-o clipă grea a vieţii mele,

când nu mai vedeam în jur meu nimic,

nici soare sus pe cer,  nici lacrimi nu mai am ,

doar gânduri grele si-atât te rog acum, atât îţi cer…

Iubeşte-mă, iubeşte-mă şi nu mă întreba nimic.

Săruta-mă, iubeşte-mă, dar nu-mi cere să-ti explic.

Aşteaptă-mă şi fi-mi zi-noapte umbra mea,

Mă iartă, că-mi pare râu de tot ce nu-ti pot da...

Tu poate meriţi mai mult decât oricine.

Ştiu, dar viata a fost prea rea, prea rea cu mine şi cu tine….

Ce cuvânt sau rugăciune a dat viaţă gândurilor mele? Cine şi ce a dat viaţă speranţelor mele?

Cine oare mi te-a scos în cale? Şi cui trebuie a-i mulţumi?

Mi-e dor de tine, mereu mi-e tare dor 

Iubit şi scump al meu divin odor,

Rămas adânc legat de gândul meu

Un nucleu de iubire, devenit Orfeu,

Nufărul curat şi drag inimii mele,

Albă şi strălucitoare între stele

Ai apărut în viaţa mea atunci când mi-am pierdut orice speranţă, când totul în jurul meu se năruia şi ai apărut ca o lumină, ca un soare strălucitor, ai fost darul meu ceresc menit să mă redea vieţii, să mă redea iubirii.

Şopteşte-mi cuvinte frumoase de iubire şi iscăleşte-le cu un sărut, cu un sărut lung şi pătimaş pe buze.

Lasă-mă să mă oglindesc în ochii tăi strălucitori şi să-ţi mângâi obrăjorii, apoi te prind de mână pentru ca împreună să zburăm spre paradisul nostru, 

Te iubesc şi te doresc nemărginit,

Cu sentimentul nou care mă face fericit,

Eşti soarele care în zori răsare,

Când admir privirea ta strălucitoare…

Îţi iubesc respiraţia ta uşoară,

Uşoară ca un vânt de  primăvară,

Îţi iubesc şi dorinţa arzătoare

Pătimaşă şi mistuitoare.

Îţi iubesc tot trupul pielea caldă, moale

Cu buze lacome şi senzuale.

Eu azi iubesc în tine totul, toate,

Tainele tale de mult îngropate…

Tremur când mă atingi uşor,             

Tremur când vocea ţi-o aud

Şoptind încet la telefon

Cuvinte tandre, dulci şi pătimaşe…         

Gânduri nocturne, gânduri pentru tine…

Iubito când ai să mă chemi,

Îţi voi răsări din noapte,

Din cer voi cerne stele să mă vezi

Şi visele ţi le prefac în şoapte

Şi-n fulgi de nea, din depărtatele zăpezi,

Iar de-ai să vii, am să-ţi rămân in minte,

Cum tu in gândul meu mereu să zăboveşti

Cu şoapta-ţi blândă şi fierbinte şi-mbrăţişările cereşti...

De-ai să rămâi voi sta lipit cu obrazul meu de tâmpla ta,

Să ascultăm cum cântă ploaia

când cade lin după perdea.

Ocean de stele ne-mblânzite

Am să culeg din ochii tăi,

Iar ploaia, ca un vis de dor cuminte,

Să ne cânte pentru amândoi.

Cu iubirea, ce ţi-o port în suflet, acum mă simt schimbat.

Îmi  bate inima mai tare şi mâinile îmi tremură de emoţie, când te zăresc.

Tot de emoţie şi vocea mi se schimbă e mai răguşită, iar când mă gândesc la tine iubito inima şi sufletul îmi cântă şi mă simt lipit de  tine, de fiinţa ta, de toată iubirea ta.

Lumea mi se pare acum mai bună, florile au parfumul mai plăcut, păsările cântă mult mai frumos ca înainte, iar în jur totul are o alta culoare acum. 

Acum de când ai apărut tu in viaţa mea şi mai învăţat ce e  iubirea, mai învăţat sa simt acel sentiment sublim, ce se numeşte dragoste, dragoste pură şi adevărată. 

Te voi săruta încet şi te voi săruta dulce

Încet cu buzele mele îţi vor desena buzele, ochii, obrajii şi cu respiraţia ţi le voi însufleţi, transmiţându-ţi ţie toate sentimentele ce te-ai stârnit in sufletul meu. 

În schimb îţi voi dărui căldură şi linişte in suflet, îţi voi oferi toată iubirea din lume, toată iubirea care o meriţi.

Iar tu îmi vei da cheia grădinii tale cu vise, acel loc tainic care mă aştepta de mult şi am să te iubesc cum nimeni nu a mai făcut-o, am să te iubesc în locurile cele mai frumoase, în toate locurile unde, până acuma doar visul tău a mai ajuns.

Am să te iubesc aşa cum numai zeii o ştiu face. Am să îţi sărut tot trupul cu  fiecare părticică a lui, ca în final să înfloreşti şi să străluceşti ca un trandafir în roua dimineţii.

Jocuri de cuvinte, dar nu chiar jocuri

Pentru că acuma sunt convins că te iubesc

Şi  pentru noaptea pătimaşă îţi zâmbesc   

Şi pentru mângâieri şi pentru şoapte

Şi pentru privirile din zori,

Şi pentru sărutul când din pat cobori.

Şi pentru dulceaţa buzelor tale

Care mă-nvăluie necontenit,

Şi pentru tot ce faci sau tot ce spui,

Acum îţi zâmbesc şi mulţumesc,

Iar la sfârşit,

Nu vreau prea mult,

Un sărut, sau două… dar pe tine iarăşi negreşit…

Credeam că iubirea înseamnă o condamnare, o condamnare la suferinţa, la nesiguranţă, la nisipuri mişcătoare.

Dar datorita ţie am descoperit că a te îndrăgosti e la fel ca si cum te-ai trezi, pentru a trăi din nou.

De când te-am cunoscut pe tine sunt fericit…

Eram însetat tu mi-ai dat apa.

Eram înfometat, tu mi-ai dat hrana.

Eram la pământ, tu mi-ai dat aripi.

Tu mi-ai dat şi mi-ai oferit tot ce ai avut mai bun, mai curat, mai pur. Iar eu am luat totul, am luat totul cu ambele mâini.

Ştiu că la rândul meu îţi voi oferi şi eu la fel, dar ţi le voi oferi cu multă iubire şi cu foarte multă dăruire…

Zburătorul care bate în ferestre…

Iubire de ce-ai bătut la poarta mea
Aseară? Când te-am lăsat să intri,
M-ai învăluit cu sărutări, cu mângâieri
Şi-n pat m-ai ademenit cu dulci şoapte,
Să-mi iei inima, trupul şi să pleci în noapte.
Numai amintiri mi-ai lăsat în urma ta,
Să-mi stingă dorul, foamea, setea de iubire
Şi lacrimi să-mi potolească scurta fericire.
Iar de-mi vei bate iar la uşă sau fereastră
Te voi întâmpina cu braţele deschise,
Cu buze şi priviri de dor încinse
Să retrăim clocotitori iar noapte noastră

Nu am nimic acuma sa-ţi ofer …
Nu mai am nimic, că tot ce am avut am dat deja.
Fiecare a primit cate ceva,
Fiecărei persoana din viaţa mea i-am dat câte ceva, să-i amintească de mine in clipele când singurătatea o va copleşi.
Le-am oferit un vis, un gest sau o speranţa,
Altă dată le-am oferit o clipa de iubire, un zâmbet dimineaţa-n zori, 
Altă dată le-am oferit o mână calda pe obraz, o mângâiere, puţină tandreţe şi înţelegere.
Pentru tine nu mi-a mai rămas nimic.
Ba da uite că am găsit, mi-am găsit inima şi ţi-o voi da, dar nu pot decât dacă mă iei şi pe mine odată cu ea.
Să mă strângi la pieptul tău şi să nu îmi dai drumul niciodată, pentru că eu sunt zburătorul care bate în ferestrele tuturor care au nevoie de mine,de iubire, de speranţă… 

Noaptea ce-a trecut şi nopţile care vor veni

Am privit îndeung în urma ta, cu gândul la noaptea ce-a trecut.

A fost o noapte fierbinte, clocotitoare, încărcată cu iubire, cu doruri, cu dorinţe fierbinţi, cu vise, cu planuri, pecetluite de săruturi pătimaşe.

O noapte  a trupurilor fremătătoare dansând în întuneric, o noapte de şoapte şi gemete răguşite.   

A fost o noapte, o singură noapte plină de poezie, de gingăşie, de tandreţe, de senzualitate, de voluptate şi de pasiuni dezlănţuite. 

Ştiu că de azi voi număra clipele, minutele, orele, zilele, lunile, poate anii până la următoarea noastră noapte de iubire.

Aşa îmi vor trece, pe rând toate zilele care le voi mai trăi. Da toate nopţile care vor veni, chiar dacă vor fi groaznic de lungi,  vor avea farmecul lor - farmecul aşteptării,

Da îmi vor trece nopţile în vegheri prelungite, în aşteptări pline de farmec, de doruri, de fioruri şi de dorinţe fierbinţi şi nemărginite.

Nopţi în care gândurile mele vor avea libertatea deplină de a-şi întinde aripile pentru a  zbura numai către tine, fără nici un  alt obstacol în calea lor.

Nopţi în care să retrăiesc aceea primă şi ultimă noapte a noastră de iubire.

Noapte care cine ştie când se va mai repeta sau dacă se va mai repeta.

Şi totuşi îmi iubesc aceste lungi nopţi de veghe netulburate de nimic, decât de libertatea gândurilor şi a speranţelor mele, ce zboară numai spre tine.   

Spune-mi…

Oare am întâlnit-o pe ea? Nu ştiu încă, dar inima îmi bate tare, mereu mai tare… 

Iar când o întâlnesc petrecem clipe minunate, clipe de gingăşie, de tandreţe, de senzualitate, clipe de fericire.

Nu ştiu ce să cred, oare mă iubeşte, chiar mă iubeşte si ea. Eu nu ştiu ce să cred, totul a fost aşa de neprevăzut, aşa de furtunos.

Spune-mi draga mea unde eşti, să ştiu unde să te caut când îmi este dor de tine,

Spune-mi te rog ce visezi, să ştiu ce să-ţi ofer şi mai spune-mi draga mea pe cine doreşti? Să ştiu cine trebuie să fiu, cum să te iubesc, pentru că eu vreau numai fericirea ta, numai fericirea noastră.

Azi sunt fericit mi-ai spus că mă iubeşti,

mi-ai şoptit că numai pe mine mă doreşti.

Sunt  fericit Doamne, sunt fericit.

Azi am petrecut mult împreună

Ne-am iubit cu pătimaş, dezlănţuit,

Aşa cum niciodată n-am mai iubit…

Sunt fericit, sunt tare fericit,

oare şi ea o fi la fel?

Aş vrea

În liniştea nopţii păşim de mână amândoi, stelele curioase ne privesc. 

Tu îmi vorbreşti, eu te ascult dorind să te ating, să te simt şi hrănindu-mi speranţa că numai eu voi afla într-o noapte toate tainele ascunse de inima ta.

Acum cade o stea şi îmi spun o dorinţă.
Eu cred în ea şi am o presimţire că viaţa mi se va schimba.
Mi-am spus dorinţa să strâng mâna ta în mâna mea.

Te rog sărută-mă şi vei afla toată dorinţa mea.

Mai  rămâi cu mine draga mea şi poate o vei ghici, mai rămâi până când vor veni zorile.

Aş vrea ca în fiecare noapte să fi cu mine, să privim lumina lunii cum intră în camera noastră şi să ne împărţim amândoi noaptea asta vrăjită.

Rămâi aici lângă mine şi mă simt fericit iubito.

Privesc chipul tău si mă gândesc, dacă ştii de câte ori am visat aceste clipe vrăjite, aceste clipe  minunate, când împreună ne iubim cu patimă, cu dăruire sub  razele de luna.

Când te sărut simt că soarele răsare în inima mea, că buzele tale sunt vârful de stâncă de pe care mă arunc într-un nemărginit ocean de fericire, că freamatul tău fierbinte şi dulceaţa aromata a buzelor tale sunt semnale că porţile paradisului mi se deschid.

Când te sărut pare că tot aerul ce l-am respirat în viaţă, nu e decât avântul ce mi l-am luat spre vârtejul gurii  tale, spre adâncul sufletului tău.

Când te sărut vreau ca viaţa mea să mai înceapă odată, să mă nasc din nou, şi să copilaresc, să cresc, să te-ntâlnesc iar şi să retrăiesc toate aceste clipe minunate. Eşti  minunată iubito, eşti aşa cum numai eu te pot simţi, superbă, divină, eşti aşa cum numai eu ştiu să te admir.

 Vreau să ating cu buzele mele sufletul tău,

Să-ţi pecetluiesc  destinul cu sărutul meu pătimaş

Vreau să îţi ofer inima ca tu să mi-o păstrezi,

Să o păstrezi prizioneră între stele, într-un univers cunoscut doar de noi...

Vreau să îmbrăţişez soarele şi să-i rup o rază pentru a-ţi lumina chipul de zână şi trupul de zeiţă,

Vreau să fiu universul tău şi speranta ta,

Ca să pot înfăptui tot ceea ce poate fi mai frumos în viaţă, în viaţa ta

Şi vreau mereu să fiu iubirea, tandreţea şi blândeţea

Pentru sufletul tău pur şi gingaş.  

 

 

  
 

Gânduri nocturne de iubire

Iubirea nu înseamnă să-l iubesti pe cel de lângă tine, ci iubirea înseamnă să-l simţi pe cel de departe, să-l simţi aproape de tine. 
Depărtările sunt importante pentru cei ce se iubesc, pentru că iubirea adevarată se exprimă printr-un singur sentiment - dorul...

Iubirea are nevoie de tine, poate numai pentru că simţi nevoia să-ţi descarci sufletul de toate răutaţile şi murdăriile adunate de la oameni din jur, adunate de-a lungul timpului, în multele clipe de singuratate. 
Şi-atunci mă aşez cu faţa la cerul plin de stele, şi mă uit şi caut, şi caut cu înfrigurare, steaua ta. A căzut? Mă-ntreb cu tristeţe dacă steaua mai este pe cer. Dacă mai  străluceşte, cu aceeaşi intensitate sau lumina ei a pălit? Încep să vorbesc cu propriul meu eu să văd unde-am greşit, poate este numai vina mea, poate numai a ta, poate nu am ştiut cum să vorbim, poate nu am ştiut cum să ne purtăm.
Aşa e viaţa... 
Nu mai vreau să gândesc în funcţie de ceea ce am trăit, ce am avut sau ce am  pierdut.
Vreau să am din nou  încredere, vreau să pot din nou să mă bucur de ziua de azi. Trecutul mi-a devenit duşman şi uneori oricât de tare m-aş forţa, se pare că mai câstigă în detrimentul prezentului, prezent pe care îl ignor atât de des. Am iubit, am iubit până ieri.
Gata azi iubesc din nou, iubesc o ea, care a încercat să mă iubească. Oare chiar mă iubeste? inima mea e numai al ei şi nu mai este loc pentru altcineva. 
Promite-mi că de azi mă vei iubi numai pe mine, că numai cu mine eşti fericită, ca numai eu contez pentru tine, ca restul e numai fum şi ceaţa ce se risipeşte printre nori.
E noapte acum la tine, e timpul ca să dormi iubita mea, sper ca eşti bine acum, doar obosită, visează acum la mine,visează-mă ca sunt cu tine, că-ti aştern ca aşternut sufletul meu şi te voi înveli cu trupul meu, alintă-mă în visul tău,sărută-mă asa cum şti doar tu, îmbrăţişează-mă cu pasiune, şi doreşte-mă aşa cum te doresc si eu,eu te iubesc, te doresc  cu fiecare zi mai mult si mai profund.
Simt şi ştiu că te gândeşti la mine şi că vrei să fiu cu tine. Acelaşi vis îl am şi eu iubito, că eşti cu mine şi ne iubim, ştiu că mă iubesti, simt cum mă doreşti numai pe mine, aşa cum te doresc şi eu numai pe tine, aud cum tu mă chemi în visul tău, la fel te strig şi eu în visul meu. Trimite-mi te rog doar dragostea ta , şi îţi promit iubirea mea ...că o voi păstra şi va sta la loc de cinste in inima mea

Iubirea nu înseamnă să-l iubesti pe cel de lângă tine, ci iubirea înseamnă să-l simţi pe cel de departe, să-l simţi aproape de tine. 
Depărtările sunt importante pentru cei ce se iubesc, pentru că iubirea adevarată se exprimă printr-un singur sentiment - dorul...

Tânjesc după liniştea nopţilor…

Cel mai mult în viaţă am preţuit şi preţuiesc iubirea ta.
În faţa ta, în faţa ei, mă pierd, mă intimidez de fiecare dată, pentru că ceea ce simt pentru tine e mai mult decât  iubire.
Ceea ce simt eu e un sentiment complex, un amalgam de multe alte sentimente.
Cum sa îţi spun? Faţă de tine nutresc multă iubire, multă dăruire, multă preţuire împreună  cu o stimă şi cu un respect deosebit, simt dorinţa de a-ţi fi în apropiere, simt mereu o iubire împletită cu o dorinţă nemărginită ca un imens ocean.
Revin mereu asupra cuvintelor tulburătoare schimbate între noi, sunt cuvintele de-o viaţă aşteptate şi sunt cuvintele spuse exact de cine şi când trebuiau spuse. 
Mă simt atras de tine aşa cum luna este atrasă de noapte.
Tânjesc după liniştea nopţilor noastre, nopţi în care nu se aude nimic altceva decât şoapte, şoaptele noastre de iubire, nopţi în care nu se vede decât strălucirea ochilor tăi.

Vreau să fiu lângă tine, să te privesc dormind,
Ţi-aş ridica bărbia, să îţi văd ochii strălucind,
Încă te silabisesc în taină, cu uimire.
Încât mi se îndulcesc buzele
Cu şoaptele dorului arzând în noapte,
De parcă trupul meu ar da încet vârstele înapoi,
Făcând arc sub al înfiorării tale un ultim salt...

Iubito tu pentru totdeauna eşti a mea...

Visez să sorb cafeaua în fiecare dimineaţă de pe buzele tale, iar în fiecare seară obosit să adorm în bratele tale.
 Dimineaţa să mă desprind greu din braţele tale rotunde, moi, calde, primitoare, simţind cum devenim un singur trup, o singură fiinţă. Să te cuprind în braţe, să te strâng, să te lipesc de mine strivindu-ţi sânii la piept, ca să îţi simt bătăile inimii şi să simt pielea ta moale, caldă, fină, catifelată.
Te doresc nemărginit de mult, abia aştept să îmi revărs toată iubirea asupra ta.

Tu eşti minunea  pe care o aştept de o viată, tu eşti fiinţa creată pentru mine , eşti fiinţa atât de aşteptată.
Acum eşti aici şi eşti a mea pe veci. 
Nerăbdător te-am aşteptat zi de zi, noapte de noapte, te-am aşteptat să te sărut, să îţi mângâi sânii, să îi sărut să îi adulmec fără încetare. 

Am tânjit după gustul şi parfumul lor, gust şi parfum care vor rămâne pentru totdeauna pe buzele mele.
Iubito vreau să te inund cu iubirea mea, iar tu să fi ţărmul care se lasă cuprins de mine, fiecare unduire a ta e si a mea, fiecare tresărire a ta are ecoul în mine. Sunt tot mai însetat de tine, mai flămând de iubirea ta.
 Acum nu mai ştiu când se sfârşeşte ziua şi nici când începe noaptea.

Acum ştiu doar că te iubesc    
Oare ce fel de fiinţă sunt,
de nu ştiu despre mine decât atât,
că iubesc ?