sâmbătă, 18 februarie 2012

Providenţa



Sunt cavalerul cu ochii negri, părul blond
Şi-n fereastra ta voi veni să bat la noapte,
Să-ţi reverşi iubirea în mii şi mii de şoapte,
Că prin lumea asta sunt eternul vagabond.

De mână te voi prinde sub clarul de lună,
Apoi te voi cuprinde la piept şi te voi strânge,
Să uiţi de toate, să uiţi de inima ce-ţi plânge
Şi numai din iubire să porţi azi cunună.

Şi fremătătoare eşti când în braţe-mi cazi,
Iar eu pătimaş lung te sărut şi te frământ,
Ca în final tu a mea să fi sub jurământ,
Pentru că viitorul tău va începe azi.

Uniţi vom fi din noaptea asta amândoi,
Fericirea de mână pe noi să ne poarte,
Alături să fim zi de zi, noapte de noapte,
Că şi providenţa ne-a predestinat pe noi…

Un comentariu:

  1. Iubirea scenariu al întâmplării este,
    dragoste la prima vedere,
    glasul trupului ce vibrează la atingerea voinţei,
    voinţa unirii gândurilor impletite,
    chimia pură ce leagă sentimentele,
    acea apropiere care îţi vibrează sufletul,
    providenţa gândului este, ce conştientizează lucrarea universului,
    puritatea luminii ce ajunge din cele mai frumoase stele să lumineze chipul,
    este chiar iubirea ce in brate ne cuprinde,
    miracolul vietii si al eternitatii!!
    fior de gand si dor,
    de inflorire si renastere,
    cu tril de ciocarlie
    pasare Phoenix...din cenusa vie!!

    RăspundețiȘtergere