vineri, 3 februarie 2012

Folclor?



Din bucata mea de pâine
Am hrănit un om si-un câine…
Câinele mă recunoaşte…
Omul! Nici nu mă cunoaşte.
Şi te-ntreb atunci pe tine,
Care-i om şi care-i câine?

2 comentarii:

  1. "Cainele a fost mereu alaturi de om din antichitate si pana in zilele noastre, fiind martorul celor mai importante evenimente din istorieFie ca au salvat vieti omenesti sau au luptat in razboaie si au fost medaliati, fie ca au fost in cosmos, sau au facut politica alaturi de stapani lor celebri sau poate au strabatut mii de kilometri pentru a ajunge acasa, au oferit sentimente pe care noi oamenii le-am pierdut: dragoste, prietenie si loialitate. Totul neconditionat fie ca esti batran sau tanar, urat sau frumos, bogat sau sarac.
    Câinele singura vieţuitoare care a dus la perfecţiune vocaţia prieteniei. Omul?....MAI ARE DE INVATAT..DE LUPTAT SA AJUNGA LA ACEST STATUT NOBIL...DE CAINE!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Magda,
    vezi tu în alegoria mea folclorica am vrut sa arat că:
    pe câine îl hrănesc cu oase sau cum pot
    dar pe om patru an i îl tot hrănesc cu al meu vot
    .............

    RăspundețiȘtergere