Noi doi suntem colecţionari de vise,
Mii de doruri, pline de tandreţe,
Ce dimineaţa trist ne dau bineţe,
Răpuse de ziua, care-ncet pornise.
Sunt doar fragmente din iubirea noastră
Ca prima şoaptă sau primul tău sărut,
Încet, timid, cum odată a început
Şi-apoi cuprinşi de flacăra albastră.
De la scânteie la rugul cel imens,
În vis le retrăim clipă de clipă…
Apăraţi de a iubirii aripă,
Devin reale şi le trăim intens…
Oameni buni! De mult cineva prezise,
Că doar nebunii colecţionează vise. 
"Imi prind asta visare frumoasa
RăspundețiȘtergerein par
si-mi impletesc cuvantul
in radacina sperantei
unind in privire
fasii de orizont
si lumina pamantului
o scald in Acum,
mangaind trezirea lenta
a sufletului odata cu aripa rasaritului.....
"Am putea lua, de pilda,
RăspundețiȘtergerenorul acesta inalt,
sa suflam peste el seninul,
si el ar ploua zambet,
am putea privi copacul acesta batran
cu ochii copilului descult
si el ar inmuguri vise
nascand paduri de poveste,
i-am putea sopti timpului
cum ca secunda lui e infinita
si el si-ar desface clepsidra
intr-o coloana fara de sfarsit
binecuvantandu-ne zborul...
tristetea sa o alunge!