vineri, 24 februarie 2012

Iubirea-i cât inima de mare.




Pentru tine aştern aceste gânduri,
Slove care să-ţi bucure privirea.
Pe foaia albă pură ca iubirea,
Pentru tine scriu noaptea mii de rânduri.


Că intre noi s-aşterne depărtarea,
Distantele făcând să crească dorul,
În suflet clocoteşte iar amorul
Şi-mi plânge fără tine fericirea.


Dorul meu spre tine acuma zboară
Şi gânduri iţi trimit acum solie.
Tu fă-mi din când în când o bucurie,
Scăpându-mă de viaţa cea amară.


Cu semnul tău fă inima să-mi cânte,
Că-n depărtare dorul nostru creşte,
Dar spre mine trimite azi o veste,
Că eu acum nu mai găsesc cuvinte.


Ca semn trimite-mi, în dar, o sărutare,
Să-mi cadă ca un fluture pe gene
Şi te voi cânta astăzi în poeme,
Că iubire-i cât inima de mare.


Un comentariu:

  1. Un chip , un nume dar cu două feţe
    Una-i copil şi una-i tandreţe .
    Parca as lasa să se vadă partea bună
    Chit că în mine zace şi una mai nebună .

    Ador atipicul şi omul nonconformist
    Prin vene imi curge si niscavai teribilism .
    Iubesc frumosul şi tot ce mă-nconjoară
    Nu e destul să mă cunoşti de prima oară .

    Fug deobicei după fum de bucurie .
    Imi displac oamenii plini de mândrie ,
    Iubesc comunicarea cu varii persoane ,
    Şi sincer nu prea am multă răbdare .

    Trilurile tale de trubadur boem
    dulce -desuet al vremii,
    Cu nesat eu le savurez...
    versuri calde ieşind din smalţurile îngheţate ale firii...

    RăspundețiȘtergere