Două poezii, un singur titlu..."Tu"

Tu

Acum cu ochii mei eu te privesc
Şi sunt învăluit de vrajă,
Ori prins de tine într-o mreajă,
Inima-mi spune, te iubesc.


Chipul frumos ţi-e îmbujorat
Cu buzele strălucitoare
Săruturi cheamă tremurătoare
Iar eu sunt de tine îmbătat


De antică zeiţă-i trupul tău
Şoldurile-s largi, pieptul bogat
Admirându-le stau ca un drogat.
Of! Cât te-aş strânge azi la pieptul meu


Îţi scriu acum câteva rânduri
Cu inima tânjind arsă de dor,
Nopţi şi nopţi flămând sunt de amor,
Stau singur măcinat de gânduri. 

Tu…

Un dar eşti tu, anume pentru mine
Cu trupul alb, parfumat, îmbietor.
Eşti paharul plin cu vin îmbătător,
Care-i menit, în viaţă a mă ţine.


În braţe de mă strângi, fiorul mă încinge,
Năvalnic sângele curge în artere,
Numai disting în calea mea bariere
Şi simt că numai dragostea învinge.


Când sunt flămând şi însetat de tine,
Trupul tău fierbinte vreau să mă îmbete,
În suflet să îmi cânte canţonete,
Iar şoaptele să îmi devină rime…

Dor nemarginit

Înfioară-mă cu atingerea ta
şoptindu-mi despre clipele
în care mă doreai…
Frumuseţea vieţii mele tu să fi,
alungându-mi vise neîmplinite…
Povesteşte-mi despre iubirea
care s-a născut în tine,
şopteşte-mi de tot ce acuma-s eu
şi iubeşte-mă cum n-ai iubit vreodată!
Femeia mea vei fi atunci când înfiorată,
cu un sărut îmi vei spune,
cât ţi-a fost de dor,
că ţi-a fost un dor nemărginit de mine

Întrebări şi răspuns

Eu, un falnic ofiţer de modă veche,
Lângă femei simt marea desfătare,
Şi cum să nu se-ntâmple asta oare?
Când frumoase sunt, de nu au pereche.


Când mă voi stinge-n focul lor de dor,
Trăind iubiri cu blonde sau brunete?
Drept moştenire lăsa-voi cu pecete
Sărutul meu pe buza tuturor.


Iubirile din viaţa-mi nu au număr,
Cum număr n-au  femeile frumoase,
Ce mi-au trezit doar gânduri păcătoase,
Să le iubesc pe toate, nu să sufăr!


Mă întreb des, de unde vine setea?
De unde-mi vine foamea asta de amor,
Cu trupul străbătut de dulcele fior?
Răspunsul e, mă-mbată frumuseţea…

Întrebari...

Alene mă-ntind şi cu tine
Am tras draperia

Pe geam.

Mi-e sufletul plin?

Iubirea de tine?

Ori ploaia ne-mpinge la pat?

Îţi şoptesc ţie încet - te iubesc

Şi tu îmi repeţi - te doresc

E ploaia de vină? Ori locul?

Ori patul? Ori dorul?

Ori totul?

Zâmbeşti, mă alinţi,

Plin de dor,

Ochii dulce ţi-i sărut

Şi gura iubito.

Apoi…

Sărutul o ia către sân.

Alene mă-ntind şi cu tine

Alunec în somn

Şi ce vis?

E dorul de tine?

E amorul?

Sau ploaia ce-n pat ne-a trimis?

Interpretarea e personală,

Scrisă seara, la costum de gală,

Dar pentru că mi-a plăcut şi mie,

Încât n-am mai putut face un pas…

Poezia lui Adnas

Ţi-o ofer acum şi ţie…

Şi aici urmează poezia lui adnas, poezia care m-a impresionat

Vis de Martie (de adnas)

Ce lene, mă-ntind şi ce bine

 am tras draperia. ciudat…

 mi-e sufletul plin.

 iubirea de tine

 şi ploaia mă-ndeamnă la pat.

 Şoptesc la ureche „iubirea’’

 îmi spui ne-ncetat „te doresc’’

 e ploaia de vină, clădirea,

 ori patul, iubire?

 firesc,

 Zâmbeşti, te alinţi

 mă-nfior.

 ţi-ating geana dreapta-n sărut

 şi gura, iubire

 uşor…

 sărutul coboară spre gât…

 Ce lene, mă-ntind şi ce bine

 alunec în somn.

 şi ce vis…

 E dorul de tine,

 iubire,

 sau ploaia aceasta ţi-a scris?

Gânduri şi gânduri,

Cu trupul tău mă chemi mereu la tine, 

Să te privesc, în braţe să te strâng,

Iar inima iubită acuma să o frâng,

Jurând că nu mai plec de lângă tine.

Trupul tău mă învăluia discret,
Iar buzele pe tine îşi fac un drum,

Să uit că viaţa mea e foc sau fum,

Şi dorul mi se va domoli  încet.

În zori când pasiunea îşi ia zborul,

Iar locul e gol, totul a trecut,

Nu uit amorul ce s-a  petrecut,

Nici cum in mine ai aprins fiorul.

Oare? Iubirea să ne fie gară?

O inimă ce bate prima oară?

Un drum anost, uitat aşa-ntr-o doară?

Sau ce-mi doresc eu seară de seară …

Femeie

Frumos e cuvântul
Ce-ncet mi-l şopteşti
Iar darul respiraţiei tale
Cel sorb între buze
E minunat
Divin, înflăcărat.
Ochii strălucitori
Ca roua din zori,
Moliciunea pielii
Ce ascunde
Forme rotunde,
Gingaşe,
Dar viguroase
Mereu lacomă,
Şi însetată
De-o mângâiere
Şi de iubire
Sau fericire.
Mă strângi cu putere
Până voi geme
Şi voi striga
Toată noaptea,
Iar dimineaţa
Frânt voi cădea,
Privind la tine,
Cum înfloreşti
Ca un fir
De trandafir
Şi îmi zâmbeşti. 

Darul meu

Te sărut acuma cu iubire,

Vreau inima să ne reverse foc,

Şi strânge-mă până mă sufoc,

Fi tu darul meu de fericire.

Cuprinde-mă, până mă trec fiori

Când îţi sărut gura senzuală,

Şi ating uşor pielea ta goală.

Tu să mă iubeşti, eu să te ador.

Mâna ta pe trup să mă mângâie

Ca adierea unui zefir,

Iubirea să fie azi beţie.

Să torn iubire în al tău pahar

Şi să îţi dăruiesc un trandafir,

Iar tu iubirea să  mi-o dai în dar.