Trandafurul

Pe aşternutul tău presar albe petale

Pielea ta fină uşor să mângâie

Şi să-mi transmiţi în mii de evantaie

Fiorii de iubire, fiorii iubirii tale.

Să-ţi gust iubirea dulce pe care mi-o oferi,

Să te ador mai mult, să mă răsfeţi mereu,

Iar tu senzuale mângâieri neîncetat îmi ceri

Şi din suflet ţi-le dau, pentru a trupului tău plăceri…     

           

Ţie îţi ofer un trandafir, un trandafir neobişnuit.

Un trandafir crescut în sufletului meu, în inima mea, un trandafir care nu a cunoscut nimic decât sinceritatea şi iubirea mea. 

Dar a venit clipa să îl rup şi să ţi-l dăruiesc, pentru a-l replanta amândoi în sufletul tău.

Ştii iubito acest trandafir e trandafirul iubirii..

Şi pentru că numai tu îl meriţi, m-am hotărât să ţi-l dăruiesc ţie, pentru ca amândoi împreună să îl replantăm în inima ta, pentru a înflorii in continuare.

Simt că numai tu îl vei îngriji, fără să îl uiţi nepăsătoare undeva pe vreun raft sau presat undeva în albumul tău de amintiri.

Te rog să ai grijă de el, să-l ocroteşti şi să îl iubeşti la fel de mult, cum mă iubeşti pe mine, pentru a nu sec mai ofili niciodată.

Mi-as dori sa am puterea de a transforma fiecare amintire trăită împreună  cu tine într-un copac cu flori, pentru ca fiecare om să poată culege cate una si să simtă toţi iubirea şi fericirea care îmi  inundă acum  mie  sufletul….

     

 Te iubesc profund numai pe tine

Şi-n braţele mele mereu să fi

Şoptind că mă vei iubi

Mereu numai pe mine!

Şi daca tu pe altu-l vei iubi,

Eu tot cu tine voi rămâne

Mereu şi-n somn şi-n vis voi fi

Numai, numai cu tine.

Clipa...

Vino cu trupul tău să mă-nveleşti,

Cu braţele-ndelung să mă dezmierzi,

La piept strânge-mă, să nu mă pierzi,
Şi tot mai pătimaş să mă iubeşti.

Chiar dacă în jur tot s-ar nărui,

Cu buzele să îmi aprinzi fiorul,

Pierdut uitând ce-nsemnă dorul,

Tu să-mi arăţi, ce-nseamnă a iubi.

Ai pielea moale, părul cascadă,

Gâtul graţios, umărul rotund,

Între sâni buzele să mi le-ascund,

Iar trupul fierbinte-i acoladă.

Clipa mea dulce de iubire

Ce darnic azi tu mi-ai dăruit,

Când pătimaş noi doi ne-am contopit,

A fost infinita fericire.

Gânduri nocturne, gânduri pentru tine…

Iubito când ai să mă chemi,

Îţi voi răsări din noapte,

Din cer voi cerne stele să mă vezi

Şi visele ţi le prefac în şoapte

Şi-n fulgi de nea, din depărtatele zăpezi,

Iar de-ai să vii, am să-ţi rămân in minte,

Cum tu in gândul meu mereu să zăboveşti

Cu şoapta-ţi blândă şi fierbinte şi-mbrăţişările cereşti...

De-ai să rămâi voi sta lipit cu obrazul meu de tâmpla ta,

Să ascultăm cum cântă ploaia

când cade lin după perdea.

Ocean de stele ne-mblânzite

Am să culeg din ochii tăi,

Iar ploaia, ca un vis de dor cuminte,

Să ne cânte pentru amândoi.

Cu iubirea, ce ţi-o port în suflet, acum mă simt schimbat.

Îmi  bate inima mai tare şi mâinile îmi tremură de emoţie, când te zăresc.

Tot de emoţie şi vocea mi se schimbă e mai răguşită, iar când mă gândesc la tine iubito inima şi sufletul îmi cântă şi mă simt lipit de  tine, de fiinţa ta, de toată iubirea ta.

Lumea mi se pare acum mai bună, florile au parfumul mai plăcut, păsările cântă mult mai frumos ca înainte, iar în jur totul are o alta culoare acum. 

Acum de când ai apărut tu in viaţa mea şi mai învăţat ce e  iubirea, mai învăţat sa simt acel sentiment sublim, ce se numeşte dragoste, dragoste pură şi adevărată. 

Te voi săruta încet şi te voi săruta dulce

Încet cu buzele mele îţi vor desena buzele, ochii, obrajii şi cu respiraţia ţi le voi însufleţi, transmiţându-ţi ţie toate sentimentele ce te-ai stârnit in sufletul meu. 

În schimb îţi voi dărui căldură şi linişte in suflet, îţi voi oferi toată iubirea din lume, toată iubirea care o meriţi.

Iar tu îmi vei da cheia grădinii tale cu vise, acel loc tainic care mă aştepta de mult şi am să te iubesc cum nimeni nu a mai făcut-o, am să te iubesc în locurile cele mai frumoase, în toate locurile unde, până acuma doar visul tău a mai ajuns.

Am să te iubesc aşa cum numai zeii o ştiu face. Am să îţi sărut tot trupul cu  fiecare părticică a lui, ca în final să înfloreşti şi să străluceşti ca un trandafir în roua dimineţii.

Al tău parfum

Gâtul graţios, umerii rotunzi,
Sânii tăi sunt paharele de vin,
Trupul aprins, fremătător, divin,
Iar ochii tăi a mele mari oglinzi…


Al tău parfum în noapte mă cuprinde,
Iar şoapta-i mângâiere, când trupul ţi-l dezmierd,
La tine-n braţe acuma să mă pierd
Şi dorinţele trupul mi-l aprinde…


Dulce şi fragedă ţie ţi-e buza,
Gândul îmi aleargă doar tine
Şi lume nici unde nu-i mai bine


Cu mâini înfiorate îţi deschei bluza,
Iar sufletul tot mi se-nfioară,
Când ating trupul tău ca o chitară…

Doua poezii dedicate unei femei foarte dragi şi iubite mie....

Asteptarea

Chinuitoare-i aşteptarea
Unei îndepărtate lumini
Şi ochii mei plâng, nu-s mai senini,
Iar tot întunecată-i zarea.

Cât de plăcută-i aşteptarea,

Când te aştept numai pe tine,

Cântă şi inima din mine,

Încât se luminează zarea.


Îmi las gândul, încet să zboare,
Până vi tu, să-ţi şoptesc dorul
Şi-apoi cuprins de tot fiorul
Iubirea mea să te-nconjoare.

Femeie

Frumos e cuvântul
Ce-ncet mi-l şopteşti
Iar darul respiraţiei tale
Cel sorb între buze
E minunat
Divin, înflăcărat.
Ochii strălucitori
Ca roua din zori,
Moliciunea pielii
Ce ascunde
Forme rotunde,
Gingaşe,
Dar viguroase
Mereu lacomă,
Şi însetată
De-o mângâiere
Şi de iubire
Sau fericire.
Mă strângi cu putere
Până voi geme
Şi voi striga
Toată noaptea,
Iar dimineaţa
Frânt voi cădea,
Privind la tine,
Cum înfloreşti
Ca un fir
De trandafir
Şi îmi zâmbeşti. 

Darul meu ceresc.

Buza ta umedă un sărut cerşeşte,
Trupul se-ncinge de dragoste, de dor,
Aprins acum de fierbintele amor,
Pătimaş se zbate şi se zvârcoleşte.


Ochii mari strălucesc ca două stele,
Buzele-ţi murmură cu zor neînţeles
Acelaşi geamăt ce l-am auzit ades’,
Când uniţi eram la bune şi rele.


La tine, patul cald mereu mă cheamă
Flămând, însetat acum în miez de vară,
Lacom să culeg a ta comoară. 

Cu tine de nimic nu-mi este teamă,
Că eşti, doar ce mi-am dorit şi îmi doresc.
Da femeie! Tu eşti darul meu ceresc.  

  

Întâia noapte de iubire

Mângâie-mă tu în nopţile cu lună
Şi voi simţi cum va-ncerca să zboare,
Trupul tău frumos ca şi o floare
Parfumată, dulce, purtând o cunună


Albul pielii ţi-l voi adora în noapte
Şi buzele-mi aprinse ţi-l sărută,
Tu arată-mi calea cea mai scurtă,
Ca trupurile noastre să se-nfrupte.


Mâinile prin văi, vor să coboare
Necontenit. Odihnă doar pe şolduri
Când ars de patimi, voi găsi răcoare.


Şi iscodind a tale adăposturi,
Voi reuşi încet să intru în cetate,
 Rupând porţile tale ferecate.