În mijlocul nopţii mă trezesc învăluit de vise, de vise care mi te-ntruchipează zâmbind strălucitoare, ca o stea îmbrăcată-n raze, în raze de lună, raze a căror irizaţii îţi făceau transparent babby dol-ul, dezvăluindu-mi un contur cu rotunjimi desăvârşite, acum foarte puţin ascunse, difuze, dar totuşi foarte clare. Ţi-am cuprins cu o mână vălul subţire, care te-nvăluia, apoi de braţ te trag încet la mine. Pluteşti lin zâmbind fericită cu o privire strălucitoare, cu o privire care mă fascina. Îmi muşti buzele uşor şi tresari de plăcere când simţi gustul buzelor mele. Sărut şi eu la rândul meu tot ce găsesc în cale, ochii frumoşi strălucitori, obrajii ca piersicile coapte, gatul lung si graţios, buzele senzuale si cobor în jos spre sâni, spre sânii tai frumoşi, rotunzi, tari şi fragezi. eu cobor cu buzele spre ei şi tu tresalţi de plăcere, tresalţi de focul aprins, ce aprig creşte în tine, eliberându-ţi patimile care te îneacă, patimi de atâta vreme ţinute încuiate-n tine şi care acum în braţele mele se dezleagă. Ne lipim, ne contopim trupurile, iar pielea ta moale, caldă, fină, catifelată aprinde-n mine fiorul nemărginit, în timp ce gemete se-nalţă, in jur totul răbufneşte şi brutal ne pătrunde-n trupuri. Ne pătrunde cu feeria şi cu extazul pasiunii, ce tot creşte. În aer domneşte acuma doar iubirea şi patima… Apoi liniştiţi cu un sărut ne răsfăţăm uşor trupurile, ca după o luptă încrâncenată şi dezlănţuită, după care osteniţi, îmbrăţişaţi ne lăsăm cuprinşi de somn. Adorm cu gândul plin de ciudă că prea scurtă a fost clipa noastră de iubire, de fericire, dar plin de speranţa de a o relua şi în noaptea următoare cu mult mai multă dăruire…
Visez acum cu tine şi te simt aici cu răsuflarea blândă cu mângâierea tandră şi uşoară cu ochii mari, scânteietori, feerici, cu buze senzuale ce-n şoapta mă sărută, cu o atingere moale, caldă, senzuală, ce ca un val de bucurie mă ia in stăpânire, iar chipul tău e strop de apa vie şi mi-e tot mai drag, că-i cum îmi place mie. În nopţile senine sau nopţile calde de fiori sau nopţile-n care şi timpul se opreşte, în nopţile-n care somnul mă ocoleşte, dorul mă frământă, gândurile se rostogolesc. Dar toate aste cu o ţintă, cu un scop, să îmi arate mie cât te iubesc şi cât îmi eşti de necesară… De ce te iubesc pe tine? de ce iubesc persoana ta? Pentru că te vreau lângă mine, te vreau lângă fiinţa mea mereu de mână pe acelaşi drum alături, zâmbitori, dornici de fericire, dornici de iubire. Dornic să mă oglindesc în ochii tăi strălucitori, flămând şi însetat de tine, însetat de amândoi… ………………………………………………………..
Da asta am visam în fiecare noapte, când răguşită îmi şopteşti iubirea toată. Când îmi şopteşti o iubire fierbinte, clocotitoare încărcată de o dorinţă nemărginită ca un imens ocean. Iar eu ca un ecou te-nvălui cu privirea, te mângâi pe ochi, pe obraji, pe păr, pe trup, te-adulmec toată, ca să te simt cu fiecare celulă a fiinţei mele. Închid ochii şi te simt fremătătoare, te simt aşa cum te doresc, te simt din carne, din sânge clocotitor, te simt mereu ademenitoare, îţi simt pielea moale, calda, iţi simt rotunjimile trupului ce se cer iubite, dezmierdate, alintate, sărutate, mângâiate, explorate.
Inimioară mi-e dor de tine tot mereu, Mi-e dor să-ţi mângâi faţa cu obrazul meu Şi tot mi-e dor să mă lipesc de trupul tău, Ca să uităm de al vieţii noastre greu.
Să îţi şoptesc dulci cuvinte de amor, În timp ce eu flămând mângâi al tău trup De iubirea ta sunt lacom ca un lup, Dar pe veci fiind al tău admirator.
Prezentă eşti în ale mele visuri, Zburând peste a iubirii câmpuri, Amorezaţi, fierbinţi, plini de pasiune
Iubirea vers după vers compune Şi patima ne ţine strâns îmbrăţişaţi Pe veşnicie, îndrăgostiţi, legaţi…
doar gânduri grele si-atât te rog acum, atât îţi cer…
Iubeşte-mă, iubeşte-mă şi nu mă întreba nimic.
Săruta-mă, iubeşte-mă, dar nu-mi cere să-ti explic.
Aşteaptă-mă şi fi-mi zi-noapte umbra mea,
Mă iartă, că-mi pare râu de tot ce nu-ti pot da...
Tu poate meriţi mai mult decât oricine.
Ştiu, dar viata a fost prea rea, prea rea cu mine şi cu tine….
Ce cuvânt sau rugăciune a dat viaţă gândurilor mele? Cine şi ce a dat viaţă speranţelor mele?
Cine oare mi te-a scos în cale? Şi cui trebuie a-i mulţumi?
Mi-e dor de tine, mereu mi-e tare dor
Iubit şi scump al meu divin odor,
Rămas adânc legat de gândul meu
Un nucleu de iubire, devenit Orfeu,
Nufărul curat şi drag inimii mele,
Albă şi strălucitoare între stele
Ai apărut în viaţa mea atunci când mi-am pierdut orice speranţă, când totul în jurul meu se năruia şi ai apărut ca o lumină, ca un soare strălucitor, ai fost darul meu ceresc menit să mă redea vieţii, să mă redea iubirii.
Şopteşte-mi cuvinte frumoase de iubire şi iscăleşte-le cu un sărut, cu un sărut lung şi pătimaş pe buze.
Lasă-mă să mă oglindesc în ochii tăi strălucitori şi să-ţi mângâi obrăjorii, apoi te prind de mână pentru ca împreună să zburăm spre paradisul nostru,
