Scrisoare pentru tine

Îţi sărut fiecare curbă,
Ce lin coboară sau se urcă.
Le urmăresc cum se lărgesc
Ori se adună
În piscuri
Sau în văi adânci
Şi sărut aprins trupul de zână,
Pe albul cast ce n-are vină,
Pentru că mă cheamă
Fără prejudecăţi sau teamă
De patimi, iubiri şi gelozii.
Femeile cu ciudă privesc
După tine,
Când cu mine
Pe stradă-ti şoptesc că te iubesc,
Plutim ţinându-te de mână
De şapte ori pe săptămână.
Iar după ce seara lin coboară
Acum în miez aprins de vară,
Retraşi amândoi în dormitor
Cuprinşi de dulcele fior,
Vom stinge pătimaşul dor.
Dorul de dor, dor de iubire
Ce cuprinde nopţile-n neştire
Pasionat şi cu nestăpânire,
Să te iubesc mereu pe tine
Şi-al tău trup fără stăvilire.  

scrisoare pentru tine

iubito azi mi-e tare dor de tine,
c-aş veni acuma, să te iau la mine
şi să ne încuiem în dormitorul meu,
unde-i plăcut, răcoare tot mereu.
să ne-aruncăm şi cheile pe geam,
aşa un pic, măcar pentru un an
şi-n loc de a le căuta…să ne iubim,
fără a pierde vremea, să le mai găsim.
iar când anul încet se va sfârşi,
cu-n singur glas noi doi l-om prelungi,


cu unul, doi sau…câţi or mai veni.

O scrisoare încă ne-trimisă

Iubito,

 mi-e dor de tine,

 mi-e tare dor de trupul tău

 de iarbă tânăra încă neatinsă

 de mâna bărbătească.

 Numai vântul gândului meu

 îţi mângâie umerii albi,

 dăltuiţi în fildeş

 şi-ţi sărută cu lăcomie spatele,

 spatele cu pielea albă, moale

 caldă şi catifelată.

 Îmi place să îţi strâng

 talia subţire

 în mâinile mele

 făcute inel

 şi lăsându-mă vrăjit

 de voluptatea şoldurilor

 unde colonada coapselor

 mă cheamă,

să mă simt în faţa

 porţii unui castel

 închis cu o mie de lacăte.

Lacăte pe care dinţii mei ascuţiţi

 le va deschide unul câte unul.

 Mă vei ierta oare pentru colţii mei

 înfipţi în zăpada sânilor tăi,

 unde fraga sfârcurilor mi-a trezit

 pofta de sânge

 de sânge neprihănit.

 Sânge care se cere ofrandă zeilor

 pentru victoriie.

 Doream să-ti simt trupul

 răzvrătindu-se

 căci ce farmec are

 o victorie fără luptă?

 Cum am putea trăi

 fără orgoliul victoriei?

 Pentru o clipă,

 ne-am întâlnit

 demon şi înger

 şi recunosc, mă excită

 gustul dulce şi fierbinte al iubirii

 ce-mi cade în picur

 pe buze…..

Se spune că omul iubeşte o singura data in viaţă.

Am auzit că în viata fiecărei persoane există, sau au existat persoane diferite, persoane speciale, persoane care într-un el sau altul i-au schimbat cursul vieţii.

Au venit de undeva si au plecat altundeva, dar au reuşit să lase multe schimbări în urma lor.

Aceste persoane diferite, aceste persoane speciale nu se caută, ele vin singure, vin nechemate, vin pe nesimţite. Nu trebuie să spui - a fost o persoană specială, pentru că  îţi vei da seama sigur, mai ales că aceasta e specială numai pentru tine, pentru ceilalţi, ea nu înseamnă nimic.

Bunătatea, loialitatea, încrederea, dragostea nu sunt trăsături care să se schimba de la o zi la alta si nici nu vin sau pleacă cum am vrea noi.

Ele ori sunt ori nu sunt.

Bineînţeles ca în mulţi, în majoritatea dintre noi există toate acestea, dar le ţinem ascunse, deoarece ne e frică sa nu fim rantii, sperând în cele din urma va apărea acel cineva care le va scoate la lumină toate acestea, chiar dacă aşteptarea poate dura întreaga viaţă.

Cu  mine  aşa sa-ntâmplat iubito, aceea femeie deosebită, aceea femeie specială, odată cu tine a apărut şi în viaţa mea .

Da ai apărut ca să mă faci fericit, ai apărut să mă iubeşti, să te iubesc şi eu, să te iubesc profund şi nemărginit