O scrisoare încă ne-trimisă

Iubito,

 mi-e dor de tine,

 mi-e tare dor de trupul tău

 de iarbă tânăra încă neatinsă

 de mâna bărbătească.

 Numai vântul gândului meu

 îţi mângâie umerii albi,

 dăltuiţi în fildeş

 şi-ţi sărută cu lăcomie spatele,

 spatele cu pielea albă, moale

 caldă şi catifelată.

 Îmi place să îţi strâng

 talia subţire

 în mâinile mele

 făcute inel

 şi lăsându-mă vrăjit

 de voluptatea şoldurilor

 unde colonada coapselor

 mă cheamă,

să mă simt în faţa

 porţii unui castel

 închis cu o mie de lacăte.

Lacăte pe care dinţii mei ascuţiţi

 le va deschide unul câte unul.

 Mă vei ierta oare pentru colţii mei

 înfipţi în zăpada sânilor tăi,

 unde fraga sfârcurilor mi-a trezit

 pofta de sânge

 de sânge neprihănit.

 Sânge care se cere ofrandă zeilor

 pentru victoriie.

 Doream să-ti simt trupul

 răzvrătindu-se

 căci ce farmec are

 o victorie fără luptă?

 Cum am putea trăi

 fără orgoliul victoriei?

 Pentru o clipă,

 ne-am întâlnit

 demon şi înger

 şi recunosc, mă excită

 gustul dulce şi fierbinte al iubirii

 ce-mi cade în picur

 pe buze…..

Se spune că omul iubeşte o singura data in viaţă.

Am auzit că în viata fiecărei persoane există, sau au existat persoane diferite, persoane speciale, persoane care într-un el sau altul i-au schimbat cursul vieţii.

Au venit de undeva si au plecat altundeva, dar au reuşit să lase multe schimbări în urma lor.

Aceste persoane diferite, aceste persoane speciale nu se caută, ele vin singure, vin nechemate, vin pe nesimţite. Nu trebuie să spui - a fost o persoană specială, pentru că  îţi vei da seama sigur, mai ales că aceasta e specială numai pentru tine, pentru ceilalţi, ea nu înseamnă nimic.

Bunătatea, loialitatea, încrederea, dragostea nu sunt trăsături care să se schimba de la o zi la alta si nici nu vin sau pleacă cum am vrea noi.

Ele ori sunt ori nu sunt.

Bineînţeles ca în mulţi, în majoritatea dintre noi există toate acestea, dar le ţinem ascunse, deoarece ne e frică sa nu fim rantii, sperând în cele din urma va apărea acel cineva care le va scoate la lumină toate acestea, chiar dacă aşteptarea poate dura întreaga viaţă.

Cu  mine  aşa sa-ntâmplat iubito, aceea femeie deosebită, aceea femeie specială, odată cu tine a apărut şi în viaţa mea .

Da ai apărut ca să mă faci fericit, ai apărut să mă iubeşti, să te iubesc şi eu, să te iubesc profund şi nemărginit

Tu

Un dar eşti tu, anume pentru mine
Cu trupul alb, parfumat, îmbietor.
Eşti paharul plin cu vin îmbătător,
Care-i menit, în viaţă a mă ţine.

În braţe de mă strângi, fiorul mă încinge,
Năvalnic sângele curge în artere,
Numai disting în calea mea bariere
Şi simt că numai dragostea învinge.

Când sunt flămând şi însetat de tine,
Trupul tău fierbinte vreau să mă îmbete,
În suflet să îmi cânte canţonete,
Iar şoaptele să îmi devină rime…

Ce este iubirea, ce este fericirea…

Stăteam şi vorbeam, amândoi tolăniţi in pat. 

Ştii  ce-i iubirea? Întreb eu

Cred că şti, dacă nu completează-mă tu, bine? Fericirea este o senzaţie  deosebită, o senzaţie măreaţă, o senzaţie de un nemărginit bine, este senzaţia care o simt eu acum faţă de tine.

Iubirea face ca totul să devină uşor şi să poţi trece lin peste toate asperităţile vieţii, ea îndulceşte tot amarul vieţii.

Iubirea se cere preţuită, îngrijită şi mereu întreţinută.

Iubirea dacă e iubire, trebuie să fie liberă, neîngrădită, fără rezerve, iubire este totul.

Nimic pe lumea asta nu e mai frumos, mai dulce, mai înălţător decât iubirea. 

Ştii  ce este fericirea? Mă întrebi tu în continuare.

După ce am căzut pe gânduri răspund.

Fericirea este suma tuturor bucuriilor mărunte de fiecare zi, este locul tainic de unde poţi privi şi chema visele, poţi privi şi chema  năzuinţele.

Fericirea este parfumul pe care nu îl poţi pulveriza pe cineva fără ca să te atingă şi pe tine.

Iubirea este porumbelul  pe care dacă îl urmăreşti nu îl poţi prinde, dar dacă stai liniştit, vine el încrezător la tine.

Eu am stat liniştit, cuminte şi fericirea a venit la mine şi s-a aşezat în sufletul meu.

Tu eşti începutul şi sfârşitul iubirii şi fericirii mele.

De acum eu şi cu tine nu mai existăm separaţi de acum eu şi cu tine suntem noi şi întruchipăm sfera iubirii desăvârşite, a fericirii fără margini, fără hotare.  

Sufletele noastre sunt contopite, iar trupurile ne sunt împletite, sudate pentru toată viaţa.

Da iubito, tu să ştii, că fericirea este darul divin al iubirii, pentru că nici iubirea şi nici fericirea nu pot exista solitare…

Simte-mă....

Ai apărut în viaţa mea, într-o seară, fără să-mi dau seama .

Erai foarte tristă şi ţi-am sărutat lacrimile, iar tu mi-ai îmbrăţişat, .apoi eu  te-am făcut mireasa mea, mireasa sufletului meu.

Ne-am jurat iubire fără sfârşit, m-ai făcut să zâmbesc, dându-mi zâmbetul tău, iar lacrimile ţi-se topeau când mă sărutai, trupul îmi tremura de dorinţă si cu pasiune ne-am iubit - două suflete rănite s-au regăsit printre străini.
Si de atunci ne iubim  în liniştea nopţii, te rog rămâi cu mine, nu mai pleca fără să-mi spui ceva sau fără să întorci privirea …
Te ador iubito, te ador sufletul meu drag ..
Ţi-am spus vreodată cat mi-e dor de tine? Cât de mult te iubesc? Că  Nu mai pot trăi, nu mai pot respira fără tine ? Îţi spun acuma draga mea şi te rog rămâi lângă mine, simte-mă că sunt aici, că te aştept că  mă simt bine numai când sunt cu tine, simte-mă că-mi este mereu dor de tine.
Când apari tresar, inima-mi bate mai tare, spune-mi tu simţi că mi-e dor să mă săruţi? Iar când îţi citesc rândurile, mă liniştesc de fiecare dată.
Draga mea simte-mă, aşa cum simt eu, cum te simt lângă mine iubita mea mereu, mereu, mereu…

Cemarea te… (în grai bănăţănesc)

Cemarea te acuma o primiesc

Şî-n visul teu vin, să ce iubiesc,

Să faşi atunşi şe vrei dîn minie,

Să mă strânji, să mă lipeşcii de cine,

Să mă astupi cu a te iubirie,

Să-mî muşci şî gura în năşcire.

Tu sufletu’, ţucatu’ mi-l striveşci,

Cu patimă şî patos mă iubeşci,

Să mă iubeşci cu tăt şe ai păntru iubit,

Şe nimănui pă lume n-ai mai rânduit.

Hai tu! Vină-n braţă să mă cuprindzî,

Doar inima din pept s-o mai audzî

Şi să-i sîmţî trămuru’, doru’ şî amoru’…

Chemarea ta...

Chemarea ta acuma o primesc

Şi-n visul tău vin, să te iubesc,

Să faci atunci ce vrei din mine,

Să mă strângi, să mă lipeşti de tine,

Să mă sufoci cu a ta iubire,

Să-mi muşti şi gura în neştire.

Tu sufletul, sărutul mi-l striveşti,

Cu patimă mereu să mă iubeşti,

Să mă iubeşti cu tot ce ai tu pentru iubit,

Ce nimănui în lume nu ai oferit.

Hai tu! Vină-n braţe să mă cuprinzi,

Doar inima din piept să mi-o auzi

Şi să-i simţi vibraţia, dorul şi amorul…

Spune-mi…

Oare am întâlnit-o pe ea? Nu ştiu încă, dar inima îmi bate tare, mereu mai tare… 

Iar când o întâlnesc petrecem clipe minunate, clipe de gingăşie, de tandreţe, de senzualitate, clipe de fericire.

Nu ştiu ce să cred, oare mă iubeşte, chiar mă iubeşte si ea. Eu nu ştiu ce să cred, totul a fost aşa de neprevăzut, aşa de furtunos.

Spune-mi draga mea unde eşti, să ştiu unde să te caut când îmi este dor de tine,

Spune-mi te rog ce visezi, să ştiu ce să-ţi ofer şi mai spune-mi draga mea pe cine doreşti? Să ştiu cine trebuie să fiu, cum să te iubesc, pentru că eu vreau numai fericirea ta, numai fericirea noastră.

Azi sunt fericit mi-ai spus că mă iubeşti,

mi-ai şoptit că numai pe mine mă doreşti.

Sunt  fericit Doamne, sunt fericit.

Azi am petrecut mult împreună

Ne-am iubit cu pătimaş, dezlănţuit,

Aşa cum niciodată n-am mai iubit…

Sunt fericit, sunt tare fericit,

oare şi ea o fi la fel?

Te sărut seara…

Te sărut seara, ca în somn să te visez.
Iar tu ai să adormi îmbrăţişându-mă cu braţele tale rotunde, moi şi primitoare,
Iar eu sărutându-ţi ochii strălucitori şi obrajii tai îmbujoraţi de păpuşică, în căutarea buzelor tale senzuale, lacome, fierbinţi, ca să ne topim în mii de picături şi zâmbete, zâmbete de fericire.
Apoi să ne iubim să ne aşternem în răsuflări vorbite, tăcute, mute, fierbinţi, plăcute. Să ne iubim şi să uităm, să uităm de noi iubito.
Eu ştiu cine eşti tu, dar eu nu mai ştiu ce sunt sau cine sunt.
Eu ştiu că în furtuna dragostei tale sunt patima copleşitoare.
Eu ştiu că te voi iubi la bine şi la greu toate zilele care le voi trăi.
Atunci mă voi risipi in neant, dar să nu mă cauţi, pentru că am să rămân cu tine, lângă tine şi am să te veghez până la următoarea întâlnire.
Eu ştiu ca îţi sunt lumea fără de trecut, lumea prezentă, îţi sunt ultima picătură de iubire, îţi sunt ultima rază de lumină.
Eu ştiu că sunt un suflet simplu, că patima mea pură, e fără de păcat.
Tu încă nu ştii cât de mult te iubesc şi nici ce caut eu in viaţa ta.
Oare am dreptul la iubirea ta?
Oare mă iubeşti şi tu, aşa cum te iubesc eu?
Doamne dă-mi putere să îţi spun cât de mult te iubesc…

Cadoul meu cel mai râvnit

Ce-ai zice, dacă-ţi pui o fundă mare

Şi-n şoapte dulci ca mintea să-mi îmbete,

Tu fără să-mi fi pus vreo întrebare,

Vei fi cadoul ce-l găsesc în ghete?

Să-mi fii şi nebunie şi păcat

Să-mi fii ce vreau şi tot ce am în minte!

Că am răspuns, când moşul ma-ntrebat…

,,Am fost, îţi jur, un băieţel cuminte!’’