Stăteam şi vorbeam, amândoi tolăniţi in pat.
Ştii ce-i iubirea? Întreb eu
Cred că şti, dacă nu completează-mă tu, bine? Fericirea este o senzaţie deosebită, o senzaţie măreaţă, o senzaţie de un nemărginit bine, este senzaţia care o simt eu acum faţă de tine.
Iubirea face ca totul să devină uşor şi să poţi trece lin peste toate asperităţile vieţii, ea îndulceşte tot amarul vieţii.
Iubirea se cere preţuită, îngrijită şi mereu întreţinută.
Iubirea dacă e iubire, trebuie să fie liberă, neîngrădită, fără rezerve, iubire este totul.
Nimic pe lumea asta nu e mai frumos, mai dulce, mai înălţător decât iubirea.
Ştii ce este fericirea? Mă întrebi tu în continuare.
După ce am căzut pe gânduri răspund.
Fericirea este suma tuturor bucuriilor mărunte de fiecare zi, este locul tainic de unde poţi privi şi chema visele, poţi privi şi chema năzuinţele.
Fericirea este parfumul pe care nu îl poţi pulveriza pe cineva fără ca să te atingă şi pe tine.
Iubirea este porumbelul pe care dacă îl urmăreşti nu îl poţi prinde, dar dacă stai liniştit, vine el încrezător la tine.
Eu am stat liniştit, cuminte şi fericirea a venit la mine şi s-a aşezat în sufletul meu.
Tu eşti începutul şi sfârşitul iubirii şi fericirii mele.
De acum eu şi cu tine nu mai existăm separaţi de acum eu şi cu tine suntem noi şi întruchipăm sfera iubirii desăvârşite, a fericirii fără margini, fără hotare.
Sufletele noastre sunt contopite, iar trupurile ne sunt împletite, sudate pentru toată viaţa.
Da iubito, tu să ştii, că fericirea este darul divin al iubirii, pentru că nici iubirea şi nici fericirea nu pot exista solitare…
