Tu femeie! Tu eşti darul meu ceresc

Buza ta umedă un sărut cerşeşte,

Trupul se-ncinge de dragoste, de dor,

Aprins acum de fierbintele amor,

Pătimaş se zbate şi se zvârcoleşte. 

Ochii mari strălucesc ca două stele,

Buzele-ţi murmură cu zor neînţeles

Acelaşi geamăt ce l-am auzit ades’,

Când uniţi eram la bune şi rele.

La tine, patul cald mereu mă cheamă

Flămând, însetat acum în miez de vară, 

Lacom să culeg a ta comoară. 

Cu tine de nimic nu-mi este teamă,

Că eşti, doar ce mi-am dorit şi îmi doresc.

Tu femeie! Tu eşti darul meu ceresc.  

Te iubesc legal

 

Cea mai mare ignoranta este sa respingi, dar să respingi  ceva, despre care nu ştii nimic…

Te iubesc interzis,
dar te iubesc legal.
C-aşa fu prezis
fără gândire
sau scotocire
într-un cod penal.
Dar am voinţă
şi vreau o sentinţă,
cum scrie la carte
prin nu ştiu ce parte
un text infernal
pentru omul banal.

Aş dona şi sânge,
dac-ai fi la spital.
Un om stă şi plânge
la colţ de stradă,
fără să vadă
doinind un caval.
Aici doar câinii
ling colţul pâinii,
lătrând la cine,
pe furiş vine
cu gând necurat
sau pus pe furat.

Acum scriu cuvinte
Şi gândesc la tine,
Cum fără minte
Seară de seară
în miez de vară
venea-i  la mine
cu o privire
şi o iubire
de om fericit
adesea hulit.
Iar eu pătimesc,
sau poate iubesc?
 
Unde-i răspunsul? Că nu-l mai găsesc…

Te rog sărută-mă...

 

te rog sărută-mă, pentru că  vreau  să-ţi spun,
că nu numai vântul stie părul să-l dezmierde,

ci si cuvintele o ştiu,
când mă trezesc dimineaţa cu fraga ta pe buze
si cu ochii mai lacomi decât lupii,
parca le aud cum imi spun flămânde
sarută-mă aşa cum doar în nopţile de iubire
îmi deschizi cămările iubirii.
lasă-mă să fiu primul la fereastră,

să te privesc, să te admir, să te iubesc, sa te ador,

să te doresc pătimaş, nemărginit,

să nu ne fie frică de risipă.

şoaptele, săruturile noastre altă logică să aibă,

dăruinduni-le se prefac in nori,

de unde se întorc în torenţială ploaie,

ce pe gât, pe umerii tăi, pe sâni ca un  fluviu curge,

inundându-mă pe mine, acoperindu-mă

şi trăgându-mă în valea iubirilor,

unde altă logică conduce, unde ne contopim, ne împletim

aşa cum aerul îmbrăţişează pământul

şi pământul îmbrăţişează ierburile, tufişurile, pomii.

acum aici cuprinde-mă, împleteşte-te cu mine,

prefă-mă, într-o pasăre, in vultur,condor sau in tainic gând

la care ca un rug aprins, să zbor in fiecare noapte

că numai tu ştii să mă stingi

La Mulţi Ani Maria (acrostih)

 

La mulţi ani iubito, cu mine împreuna
As vrea să-ţi curgă viaţa în dulce armonie, 

Mereu să fim alături, în nopţile cu lună
Un timp să curgă lin şi multă bucurie
Lăsând în urmă durere şi tristeţi
Ţi-aş dărui doar zilele cu soare
Iubire şi tandreţe şi candoare, 

Alături să petrecem şapte vieţi,
Nimic sa nu ne tulbure iubirea 
Iubindu-mă, găsindu-ţi fericirea

Minune eşti tu pe lumea asta
Alături viaţa să ne treacă zi de zi
Rodul iubirii să nu-ntârzie să vină
Inima ta de-amor să fie mereu plină, 
Acasă când împreună noi vom fi

Tânjesc după liniştea nopţilor…

Cel mai mult în viaţă am preţuit şi preţuiesc iubirea ta.
În faţa ta, în faţa ei, mă pierd, mă intimidez de fiecare dată, pentru că ceea ce simt pentru tine e mai mult decât  iubire.
Ceea ce simt eu e un sentiment complex, un amalgam de multe alte sentimente.
Cum sa îţi spun? Faţă de tine nutresc multă iubire, multă dăruire, multă preţuire împreună  cu o stimă şi cu un respect deosebit, simt dorinţa de a-ţi fi în apropiere, simt mereu o iubire împletită cu o dorinţă nemărginită ca un imens ocean.
Revin mereu asupra cuvintelor tulburătoare schimbate între noi, sunt cuvintele de-o viaţă aşteptate şi sunt cuvintele spuse exact de cine şi când trebuiau spuse. 
Mă simt atras de tine aşa cum luna este atrasă de noapte.
Tânjesc după liniştea nopţilor noastre, nopţi în care nu se aude nimic altceva decât şoapte, şoaptele noastre de iubire, nopţi în care nu se vede decât strălucirea ochilor tăi.

Vreau să fiu lângă tine, să te privesc dormind,
Ţi-aş ridica bărbia, să îţi văd ochii strălucind,
Încă te silabisesc în taină, cu uimire.
Încât mi se îndulcesc buzele
Cu şoaptele dorului arzând în noapte,
De parcă trupul meu ar da încet vârstele înapoi,
Făcând arc sub al înfiorării tale un ultim salt...

Iubito tu pentru totdeauna eşti a mea...

Visez să sorb cafeaua în fiecare dimineaţă de pe buzele tale, iar în fiecare seară obosit să adorm în bratele tale.
 Dimineaţa să mă desprind greu din braţele tale rotunde, moi, calde, primitoare, simţind cum devenim un singur trup, o singură fiinţă. Să te cuprind în braţe, să te strâng, să te lipesc de mine strivindu-ţi sânii la piept, ca să îţi simt bătăile inimii şi să simt pielea ta moale, caldă, fină, catifelată.
Te doresc nemărginit de mult, abia aştept să îmi revărs toată iubirea asupra ta.

Tu eşti minunea  pe care o aştept de o viată, tu eşti fiinţa creată pentru mine , eşti fiinţa atât de aşteptată.
Acum eşti aici şi eşti a mea pe veci. 
Nerăbdător te-am aşteptat zi de zi, noapte de noapte, te-am aşteptat să te sărut, să îţi mângâi sânii, să îi sărut să îi adulmec fără încetare. 

Am tânjit după gustul şi parfumul lor, gust şi parfum care vor rămâne pentru totdeauna pe buzele mele.
Iubito vreau să te inund cu iubirea mea, iar tu să fi ţărmul care se lasă cuprins de mine, fiecare unduire a ta e si a mea, fiecare tresărire a ta are ecoul în mine. Sunt tot mai însetat de tine, mai flămând de iubirea ta.
 Acum nu mai ştiu când se sfârşeşte ziua şi nici când începe noaptea.

Acum ştiu doar că te iubesc    
Oare ce fel de fiinţă sunt,
de nu ştiu despre mine decât atât,
că iubesc ?