Te rog sărută-mă...

 

te rog sărută-mă, pentru că  vreau  să-ţi spun,
că nu numai vântul stie părul să-l dezmierde,

ci si cuvintele o ştiu,
când mă trezesc dimineaţa cu fraga ta pe buze
si cu ochii mai lacomi decât lupii,
parca le aud cum imi spun flămânde
sarută-mă aşa cum doar în nopţile de iubire
îmi deschizi cămările iubirii.
lasă-mă să fiu primul la fereastră,

să te privesc, să te admir, să te iubesc, sa te ador,

să te doresc pătimaş, nemărginit,

să nu ne fie frică de risipă.

şoaptele, săruturile noastre altă logică să aibă,

dăruinduni-le se prefac in nori,

de unde se întorc în torenţială ploaie,

ce pe gât, pe umerii tăi, pe sâni ca un  fluviu curge,

inundându-mă pe mine, acoperindu-mă

şi trăgându-mă în valea iubirilor,

unde altă logică conduce, unde ne contopim, ne împletim

aşa cum aerul îmbrăţişează pământul

şi pământul îmbrăţişează ierburile, tufişurile, pomii.

acum aici cuprinde-mă, împleteşte-te cu mine,

prefă-mă, într-o pasăre, in vultur,condor sau in tainic gând

la care ca un rug aprins, să zbor in fiecare noapte

că numai tu ştii să mă stingi