marți, 17 ianuarie 2012

Epitaful meu




Tu căsătoritule, cu amoruri rare şi latente,
Trăieşte ca un câine, dar vei murit un conte.
Eu ce am iubit azi, nu mai iubesc şi mâine, 
Dar am trăit un conte, chiar de-am murit un câine...



3 comentarii:

  1. Niciodata,un om care iubeste sincer,nu va muri ca un caine.
    Dragostea innobileaza si purifica sufletele!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Inimioara draga, iarta-ma ca n ai mai primit raspuns la scrisori, am fost foarte ocupata,m am indepartat , aproape am uitat de tine.
    Am pierdut din vedere sa curat praful din camarutele tale si sa ud floarea din ventriculul drept.
    Regret sa aud ca aceasta s-a ofilit. Iti promit ca nu raman datoare.
    Am sa curat camarutele de praf si am sa le lustruiesc, incat vor iesi iar lumina ce va patrunde din nou in ele.
    Am sa insamantez flori in toate camerele tale si am sa le ud ,..nu am sa le mai las sa ofileasca.
    Draga si pretioasa mea inimioara.... sper sa ma intelegi, sa nu te superi....promiti? Corect.....iubirea innobileaza, inalta, purifica....chiar si dincolo de moarte!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Dragostea este singura poveste care nu incepe cu "a fost odata" dar se termina cu asta.

    RăspundețiȘtergere