23 august 1944

Fotografia M. S. Regelui Mihai în anii celui de akl doilea război mondial




După strălucitoarea victorie a trupelor sovietice in bătălia de la Stalingrad soarta războiului a luat o altă direcţie.
Această grea bătălie a durat 199 zile in toamna si iarna anilor 1942, 1943  permiţând armatelor sovietice desfăşarea unei uriaşe ofensive împotriva armatelor hitleriste şi a aliaţilor ei armatele romane şi armatele ungureşti, etc.

Ofensiva se desfăşura pe un  front imens de mii de km de la Marea Neagră până la Marea Baltică. 

Îngreunată şi de iarna foarte grea, aşa zisa retragere strategică ordonată de Hitler se transformă intr-o adevărată catastrofă. 

Mareşalul Antonescu încurajat de partidele istorice – partidul liberal şi partidul naţional ţărănesc, încearcă mereu, fără nici un rezultat, o rezistenţă tot mai mare împotriva trupelor sovietice 

În faţa cestei staţii şi M.S. Regele Mihai a căutat o soluţie care să salveze România în faţa puhoiului sovietic.

Antonescu împreună cu partidele istorice susţineau teoria greu credibilă a unei debarcări in Balcani a trupelor aliate din occidentul Europei împreună cu Statele Unite ale Americii.

De aceea in vara anului 1943 îl roagă pe Eugen Cristescu şeful serviciilor externe să se intereseze despre intenţiile acestora.

Imediat Cristescu trimite cei mai buni agenţi la Paris şi Istambul – oraşe cunoscute ca leagăn al spionilor din  acele timpuri.  

În primăvara anului 1944 el raportează MS Regelui Mihai faptul că nu este nici vorbă de o debarcare în Balcani. Că acesta a fost doar un zvon menit să influenţeze Uniunea Sovietică în grăbirea ofensivei anti-hitleriste.

Toate acestea l-au determinat pe Regele Mihai pentru a acţiona singur în vederea salvării României de consecinţele războiului anti-sovietic.  

Astfel în vara anului 1944 întreprinde de unul singur, el pilotând avionul, două zboruri peste linia frontului. Cu cine a luat legătura, ce au discutat, precis nu se ştie nici în ziua de astăzi. Se bănuieşte că s-a întâlnit cu Ana Kolontay, înalt funcţionar la ambasada sovietică din Suedia, dar care pe atunci era omul de încredere a lui Stalin privind relaţiile externe şi de informaţii ale Uniunii Sovietice. Cu ea se pare că ar fi discutat condiţiile capitulării României.

Destul pentru ca dimineaţa zilei de 23 august 1944 regele să îl invite pe mareşalul Ion Antonescu la Palatul Cotroceni, pentru unele discuţii legate de situaţia războiului. 

Dimineaţa devreme a dat ordin la doi subofiţeri, ca la semnalul lui să îl arestez  pe mareşal.

Zis şi făcut, mareşalul soseşte, are loc o scurtă discuţie între rege şi mareşal, după care regele s-a retras dând ordinul pentru arestarea lui Antonescu. Acesta a fost surprins şi a strigat la cei doi subofiţeri care au început să şovăie. Atunci a intervenit aghiotantul regelui, colonelul Emilian Ionescu, cerând executarea imediată a ordinul M.S. Regelui Mihai.

A fost arestat şi încuiat într-o încăpere a palatului.

În seara zilei de 23 august mareşalul a fost predat domnului Lucreţiu Pătrăşcanu, care deşi membru al partidului comunist roman – în ilegalitate la acea dată – era un frecvent musafir al casei regale.

După arestarea mareşalului M. S. Regele Mihai a ţinut un scurt discurs la radio prin care a anunţat capitularea necondiţionată faţă de armatele sovietice şi întoarcerea armelor împotriva armatelor germane si hortiste existente pe teritoriul României,

Ca urmare întregul teritoriu al României a fost eliberat în totalitate numai de trupele române. Pe teritoriul nostru staţionau importante efective germane, interesate de exploatarea petrolului romanesc şi efective horthiste interesate de menţinerea în Ardeal a hotarelor stabilite de pactul Ribbentrop-Molotov.  Cu aceste trupe s-au purtat  lupte grele la Iernut, Păuliş, Tălmaci, etc.

Această hotărâre a M. S. Regelui Mihai a dus la scurtarea celui de al doilea război mondial cu şase luni. Menţionez că armatele române au luptat alături de armatele sovietice împotriva armatelor hitleriste până în munţii Tatra, de unde au primit ordin de întoarcere în ţară.

Pentru această hotărâre, precum si pentru aportul deosebit adus de armatele române în desfăşurarea războiului M. S. Regele Mihai a fost decorat de către Iosif Visarionovici Stalin cu ordinul Pobeda,  ce mai înaltă distincţie a Uniunii Sovietice. Menţionez ca a mai fost decorat cu acest ordin numai Mareşalul Jukov, comandantul frontului sovietic de vest.

Toţi şefii statelor occidentale, precum şi preşedintele Statelor Unite ale Americii au cuvinte elogioase cu referire la aportul armatelor romane în victoria asupra armatelor hitleriste.    

Menţionez că regele Mihai este singurul şef de stat în viaţă dintre toţi şefii statelor participante la cel de al doilea război mondial.

Ca sursă pentru cele relatate mai sus am folosit unele discuţii purtate cu generalul locotenent Emilian Ionescu - fostul aghiotant al regelui Mihai din acea perioadă, precum şi volumul de memorii scris de el şi apărut în Editura militară.